„Dacă ştii cât valorezi, atunci nu trebuie să-ţi faci griji în legătură cu ceilalţi, indiferent dacă te acceptă sau te refuză.Dacă eşti îngrijorat în legătură cu acceptarea sau refuzul celorlalţi, atunci nu denotă decât un singur lucru – că nu ştii cât valorezi, nu îţi cunoşti propria fiinţă, nu ştii că Dumnezeu este în tine şi că tu eşti o urmă a divinităţii.
Aşadar, tu eşti îngrijorat în legătură cu oamenii care se gândesc la tine – pentru că depinzi mult de gândurile şi opiniile lor.
Egoul tău depinde de opiniile celorlalţi: fiinţa ta nu depinde de nimeni.
Dacă nu te ridici la aşteptările lor, ei îşi vor retrage sprijinul. Şi, cu cât te ridici mai mult la nivelul aşteptărilor lor, cu atât mai mult vei deveni un sclav.
Orice ar vrea ei să faci tu faci.Tu eşti doar ascultător, faci mereu compromisuri. Indiferent dacă îţi place sau nu, acest lucru nu contează; problema este dacă ceilalţi te plac. Acesta este întregul proces pe care îl numim viaţă.”
OSHO
Comentariu
Astăzi maestrul ne vorbeşte despre personalitate. De fapt, ce înseamnă personalitatea? Nu este cumva sinele nostru fictiv, modelat de societate? Personalitatea nu este altceva decât masca noastră cu care ieşim în lume…..
Niciodată nu mi-a plăcut cuvântul persoană. Cuvântul nu are de-a face cu Sinele nostru divin.
Oamenii pun tot felul de bariere între ei şi apoi se miră că duc o viaţă plictisitoare.
Ce fac oile în turmă? Merg în acelaşi sens, în aceiaşi direcţie. Nu ai să vezi niciodată o oaie că se îndepărtează foarte mult de turmă. Oamenii sunt precum oile. Merg în aceiaşi direcţie şi nu îşi pun întrebări existenţiale. Societatea este formată din turme.
Creatorul ne-a înzestrat cu daruri preţioase care aşteaptă să fie scoase la lumină. Toate aceste daruri se află în interiorul nostru. În acest sens, Creatorul nostru, ne ajută să ieşim din turmă. Ne ajută să lepădăm blana de oaie.
Un om care fiinţează, se bucură de lucrurile mărunte din viaţă. Omul care şi-a descoperit Centrul, se separă de turmă.
La grămadă întotdeauna îţi pierzi urma, încerci să te ascunzi după ceilalţi.
Societatea nu a evoluat prea mult în ultimii două mii de ani. Şabloanele au rămas aceleaşi.
Maestrul spune: ”Dacă ştii cât valorezi, atunci nu trebuie să-ţi faci griji în legătură cu ceilalţi, indiferent dacă te acceptă sau te refuză. Dacă eşti îngrijorat în legătură cu acceptarea sau refuzul celorlalţi, atunci nu denotă decât un singur lucru – că nu ştii cât valorezi, nu îţi cunoşti propria fiinţă, nu ştii că Dumnezeu este în tine şi că tu eşti o urmă a divinităţii.”
În lume există foarte puţini oameni care se cunosc pe sine, care nu ţin cont de ce spun ceilalţi. Societatea mereu va dori să ne supunem anumitor reguli, şabloane.
Oamenii nu îşi cunosc valoarea decât prin comparaţie cu alţii. Numai aşa se simt bine - primind diplome, premii, felicitări.
Un om de ştiinţă autentic, nu aşteaptă recunoaştere naţională şi internaţională. Oamenii care au astfel de aşteptări, ajung să nu-şi mai vadă „lungul nasului.” Apare ideea de superioritate......
Aceştia ajung să se compare cu ceilalţi. Societatea actuală este putredă pentru că fiecare caută să i se recunoască meritele.
Oamenii sunt „bolnavi”. Ideea este că ne place să stăm aşa, fără să mişcăm un deget. Nu ne cunoaştem deloc. Acesta este motivul pentru care suntem atât de însetaţi după faimă şi renume. Aşteptăm ca alţii să ne spună cât de frumoşi suntem, cât de bine suntem îmbrăcaţi, etc. Suntem doar nişte cerşetori! Depindem efectiv de ceilalţi. Ne mai mirăm de ce devenim frustraţi atunci când cineva nu ne mai ridică în slavi.
Din cauza părerilor altora, unii dintre noi ajungem să ne sinucidem.
Cineva care nu se simte iubit (ă) de o altă persoană, cade pradă depresiei. În final se sinucide. Nu este o regulă...Însă de cele mai multe ori aşa se întâmplă.
Sinuciderile din dragoste apar pe fondul disperării… Persoanele care recurg la astfel de gesturi, sunt dependente de ceilalţi. Se simt copleşite de singurătate şi ajung să se judece tot timpul. Nimeni nu le mai intră în graţie, îşi pierd încrederea în oameni.
De fapt şi-au pierdut încrederea în ei înşişi. Se simt îngrozitor.
Bine că este doar o problemă de suprafaţă. De fapt, nu există nicio problemă. Este doar o percepţie negativă despre sine şi ceilalţi.
Bucuroşi sunt cei care au pornit pe drumul spiritualităţii, a cunoaşterii de sine….
„Aşadar, tu eşti îngrijorat în legătură cu oamenii care se gândesc la tine – pentru că depinzi mult de gândurile şi opiniile lor. Egoul tău depinde de opiniile celorlalţi: fiinţa ta nu depinde de nimeni.”
Cât adevăr! Maestrul repetă la infinit aceleaşi lucruri de fiecare dată. Oare îl ascultă cineva?
Este dificil să îţi schimbi optica de a vedea viaţa. Este nevoie de curaj şi de un om care să te ajute să zbori (dacă este cazul), să ieşi din cercul vicios al neputinţei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu