ODIHNA (Partea a II a)

„O persoană care meditează trebuie să înveţe să facă numai lucrurile esenţiale şi să nu-şi irosească viaţa făcând ceva care nu este important. Ea trebuie să înveţe să se relaxeze, să se odihnească şi să se bucure de odihnă.
Treptat, o persoană reuşeşte să-şi descopere adevăratul centru. Iar în clipa când ajungi la propriul centru, ai atins eternitatea, lipsa timpului, ai gustat din nectar pentru prima dată. Toţi oamenii religioşi trăiesc pentru a avea această experienţă. Dacă religia nu îţi oferă această experienţă a nemuririi, a eternităţii, atunci nu are nici un rost. ”

OSHO

Comentariu

Da, o fiinţă meditativă nu se pierde în cuvinte, nu se pierde în lucruri lipsite de substanţă. Până acum ne-am ocupat de lucruri care nu ne-au adus nicio bucurie interioară.

„O persoană care meditează trebuie să înveţe să facă numai lucrurile esenţiale şi să nu-şi irosească viaţa făcând ceva care nu este important. Ea trebuie să înveţe să se relaxeze, să se odihnească şi să se bucure de odihnă. Treptat, o persoană reuşeşte să-şi descopere adevăratul centru.”

Dacă este să ne referim la aspectul material, omul se bucură pe moment, apoi se plictiseşte şi o ia de la capăt. Iată rutina, cercul vicios în care ne complacem. Este mult mai comod aşa…Nimănui nu-i place schimbarea pentru că ea produce multă nelinişte. Nu oferă confort! Schimbarea produce multă nelinişte pentru că ne-am obişnuit toată viaţa cu un anumit stil de viaţă.

Un om meditativ este schimbat total. Este atent în jur, nu se pierde în lucruri lipsite de importanţă. Are verticalitate. Fiecare avem resursele necesare de a ieşi din cercul vicios impus de societate. Schimbarea stă în noi. Să nu aşteptăm ca societatea să ne ofere soluţii. Acestea nu vor veni niciodată.

„Treptat, o persoană reuşeşte să-şi descopere adevăratul centru.” Maestrul are dreptate! Se vede că vorbeşte din proprie experienţă. Nu spune cuvinte frumoase să se afle în treabă.

În interior există pace şi linişte….Acolo în interior nimeni nu poate pătrunde. Suntem doar noi, bucurându-ne….Divinul ne dă oportunitatea să ne cunoaştem, să ne explorăm fiinţa. Nu suntem restricţionaţi de la nimic.

„Iar în clipa când ajungi la propriul centru, ai atins eternitatea, lipsa timpului, ai gustat din nectar pentru prima dată.” Experienţa este totul!

„Toţi oamenii religioşi trăiesc pentru a avea această experienţă. Dacă religia nu îţi oferă această experienţă a nemuririi, a eternităţii, atunci nu are nici un rost.”

În zilele noastre omul religios se află într-o dilemă. Vorba lui Andrei, un prieten care îmi vizitează blogul : „trendul, bate-l vina.”

Sunt convins că printre noi există oameni de o calitatea spirituală autentică. Am întâlnit astfel de oameni şi mă bucur că au apărut în viaţa mea.

Maestrul are dreptate….Omul religios caută liniştea, caută să se relaxeze….Dacă religia nu ne oferă bucurie interioară, nu ne oferă un moment de respiro, atunci nu are niciun rost…Doar credem că suntem religioşi. Nebunia din interiorul nostru va continua după ce am venit de la Biserică ori din Natură. Atât pentru astăzi…