duminică, 14 martie 2010

NIMENI (Partea I)

„Tu eşti un nimeni. Te naşti un nimeni cu nici un nume şi nici o formă. Vei muri un nimeni. Numele şi forma sunt numai la suprafaţă; la interior eşti numai spaţiu vast. Şi acest lucru este frumos, pentru că, dacă eşti cineva, vei fi limitat. Este bine că Dumnezeu nu permite nimănui să fie cineva; dacă eşti cineva, atunci vei fi limitat, finit, vei fi o fiinţă încarcerată. Nu, Dumnezeu nu permite aşa ceva. El îţi dă libertatea de a fi un nimeni – ceea ce este finit şi fără de sfârşit. Dar nu eşti pregătit.”

OSHO

Comentariu

Cine vrea să fie un nimeni? Greu de răspuns….

Din păcate omul atât de tare s-a identificat cu exteriorul, cu lumea efemeră, încât chiar crede că este cineva….Sigur, în opinia multora, cu cât ai mai multe diplome, cu cât devii un mare specialist într-un anumit domeniu de renume mondial, cu atât este mai bine.

Egoul vrea mereu să se afirme, să arate celorlalţi cât este de important ... În lumea fizică, egoul reprezintă o forţă. Puterea aparţine egoului. Acesta mereu va încerca să escaladeze cele mai înalte piscuri. Şi noi chiar credem în ego….

Trebuie să înţelegem că maestrul nu spune că omul de ştiinţă este limitat…NU! El spune că dacă ne identificăm foarte tare cu poziţia socială pe care o avem, devenim limitaţi. Identificarea cu falsul EU, ne limitează în a vedea lucrurile multidimensional.

Majoritatea oamenilor de ştiinţă se luptă pentru a câştiga un renume în lume, vor să lase ceva în urma lor. Există profesori universitari, doctori docenţi care vor dori ca pe piatra lor de mormânt să apară şi titlurile obţinute cu atâta strădanie în decursul vieţii. Doar au muncit atât…

Problema egoului a fost dezbătută de maeştrii.... Aceştia şi-au dat seama că adevărata bucurie nu vine din titlurile obţinute în decursul vieţii, nu vine din prestigiul recunoscut de alţii. Adevărata bucurie aparţine omului simplu, care nu pretinde că este un geniu de renume mondial.

Suntem atât de obsedaţi de renumele nostru, de faima noastră încât chiar pretindem celor din jurul nostru să ne aducă omagii. Dacă acestea nu ar exista, fiinţa umană s-ar simţii inutilă, jignită….

Astăzi maestrul ne distruge visele….Şi da, poate să ne distrugă visele….Are dreptul să o facă. Maestrul nu trăieşte cu capul în nori aşa cum facem noi. El ne deschide ochii, ne distruge toate visele şi toate crezurile aberante…Ne învaţă cum să zburăm din nou.

La ora actuală, omenirea nu are aripi să zboare….Aripile noastre sunt frânte!

Maestrul spune: ”Tu eşti un nimeni. Te naşti un nimeni cu nici un nume şi nici o formă. Vei muri un nimeni. Numele şi forma sunt numai la suprafaţă; la interior eşti numai spaţiu vast. Şi acest lucru este frumos, pentru că, dacă eşti cineva, vei fi limitat. Este bine că Dumnezeu nu permite nimănui să fie cineva; dacă eşti cineva, atunci vei fi limitat, finit, vei fi o fiinţă încarcerată.”

Pentru foarte mulţi dintre noi, afirmaţiile maestrului sunt absurde. Ne-am pune întrebarea: Pentru ce mai existăm dacă nu trebuie să ne afirmăm? Nu ne-am pierde identitatea?

Imaginaţi-vă că sunteţi un profesor universitar şi vine cineva la voi şi vă spune: ”Eşti un nimeni. Da, recunosc meritele tale, apreciez ceea ce ai făcut pentru umanitate, însă doar atât. În ochii Creatorului nu eşti renumele şi nici faima.”

Pare şocant…Este ca şi când visurile voastre s-ar spulbera…Scopul urmărit de voi este să vă fortificaţi egoul. Acum cineva vine la voi şi vă spune că din punct de vedere spiritual, acest lucru nu are foarte mare importanţă.Nu vă simţiţi deloc bine....

Ce şocant….„Vei muri un nimeni”. Cuvintele sunt dezarmante dar eliberatoare în acelaşi timp. Maestrul nu ne vrea încătuşaţi în propriile noastre angoase şi frustrări. Ne vrea liberi de formă şi materie.

„Numele şi forma sunt numai la suprafaţă; la interior eşti numai spaţiu vast. Şi acest lucru este frumos, pentru că, dacă eşti cineva, vei fi limitat.”

Da, toate sunt doar de faţadă, de suprafaţă….Maestrul ne spune că prin conştientizare, putem să devenim liberi precum păsările cerului. Deocamdată ne învârtim într-un cerc vicios de mii de ani.

Un om care pretinde că este important, este limitat. Nu vede lucrurile multidimensional. Pur şi simplu poartă „ochelari de cal”…..Se crede important, dar de fapt se comportă stupid. A uitat ce înseamnă simplitatea, a uitat că de fapt toţi suntem egali în faţa Creatorului. Se foloseşte de renume în numele egoului.

„Este bine că Dumnezeu nu permite nimănui să fie cineva; dacă eşti cineva, atunci vei fi limitat, finit, vei fi o fiinţă încarcerată. Nu, Dumnezeu nu permite aşa ceva. El îţi dă libertatea de a fi un nimeni – ceea ce este finit şi fără de sfârşit. Dar nu eşti pregătit.”

Cât adevăr! În numele egoului, în numele faimei preferăm să rămânem "încarceraţi". Cât de stupid ne comportăm….

Niciun comentariu: