"Mintea este tot ceea ce ai experimentat, toate lucrurile prin care ai trecut, tot ce este mort – mintea este latura ta moartă. Apoi, tu continui să o cari. Ea nu îţi permite să fii în prezent; ea nu îţi permite să fii prezent. Mintea este trecutul – morţii care îi bântuie pe vii. Este asemenea unui nor care te înconjoară: nu poţi să vezi prin el, lucrurile nu sunt clare, totul este distorsionat.Permite acestui nor să dispară. Rămâi fără răspunsuri, fără concluzii, filosofii sau religii."
OSHO
Comentariu
Ador oamenii înţelepţi care lucrează cu inima şi mai puţin cu mintea. Şi ce nu face mintea? Este mereu pusă pe fapte rele. Perfidă, profitoare,…,niciodată nu vrea binele nimănui.
Astăzi discutăm despre minte. Maestrul ne readuce aminte care este scopul minţii în viaţa noastră. Acesta ne vorbeşte fiecăruia dintre noi.
„Mintea este tot ceea ce ai experimentat, toate lucrurile prin care ai trecut, tot ce este mort – mintea este latura ta moartă. Apoi, tu continui să o cari. Ea nu îţi permite să fii în prezent; ea nu îţi permite să fii prezent. Mintea este trecutul – morţii care îi bântuie pe vii.”
Foarte interesant ce spune maestru. Acesta are tendinţa de a vorbi în parabole. Nu spune întotdeauna lucrurilor pe nume.
Mintea este trecutul dar şi viitorul, proiecţiile noastre, iluziile noastre, dezamăgirile noastre. Fiecare dintre noi suntem conştienţi că mintea creează răni în interiorul nostru. Nu ne lasă liberi. Din contra ne încătuşează. Mintea mereu se leagă de trecut..
Acum să spun câteva lucruri despre iertare…..Aceasta apare în nonminte. Mintea nu ştie ce înseamnă iertarea. Mereu ne va aduce aminte că „X” ne-a făcut una şi alta. În acest fel, în inima noastră nu mai există loc de iertare pentru nimeni. Devenim intransigenţi cu noi înşine şi cu ceilalţi.
Maestrul spune că „mintea este latura ta moartă”. Da,...,latura mea şi a ta, a noastră a tuturor. Ea se hrăneşte din amintiri.
Trecutul şi viitorul sunt mintea. Acestea nu există. Trecutul este mort….Însă mulţi dintre noi trăim într-o altă lume,....,a „morţilor”. Nu mai suntem prezenţi aici şi acum.
Şi uite aşa, cărăm mintea după noi toată viaţa. Superbă afirmaţia: „Mintea este trecutul – morţii care îi bântuie pe vii.”
Maestrul continuă şi spune: „Este asemenea unui nor care te înconjoară: nu poţi să vezi prin el, lucrurile nu sunt clare, totul este distorsionat. Permite acestui nor să dispară. Rămâi fără răspunsuri, fără concluzii, filosofii sau religii.”
Mintea este precum un nor care nu lasă ca razele soarelui să pătrundă. Nu te lasă să vezi lucrurile limpede. De cele mai multe ori, suntem pesimişti. În viaţa noastră a tuturor, cerul este mai mult plumburiu….Grijile zilei de mâine ne copleşesc.
Nu mai ştim să fim optimişti atunci când lucrurile nu sunt în favoarea noastră. Credem că Dumnezeu ne-a uitat atunci când ne confruntăm cu probleme în viaţă.
Însă ne înşelăm amarnic. El este cu noi în permanenţă. Nu lipseşte o clipă. Este la curent cu tot ceea ce se întâmplă. Nu poate să nu ştie ce facem şi ce gândim. El este totul….În noi este El!
Mintea distorsionează în permanenţă lucrurile. Nu întâmplător maestru spune: „Rămâi fără răspunsuri, fără concluzii, filosofii sau religii.”
Are atâta dreptate….Cu toţii trăim după principii atât de rigide încât credem că tot ceea ce zboară se mănâncă. Şi da, în stupiditatea noastră credem că deja ştim totul. De fapt credem că ştim totul, pentru că am primit totul de-a gata. Am uitat să cercetăm singuri, să căutăm singuri.
Mintea mereu o să intervină şi o să îşi spună punctul de vedere. Realitatea este distorsionată de fiecare dintre noi. Lumea mea este diferită de a ta, conform educaţiei primite. De obicei, crezurile, credinţele ne încătuşează. Ne este frică să căutăm, să explorăm singuri.
6 comentarii:
Da, partial adevarat!
Se face vorbire despre mintea nestrunita, de acea parte care umbla hai hui, fara a fi cenzurata de catre noi.
Mintea are mai multe compartimente, aici se face vorbire despre compartimentul "automatism".
Mintea nu este doar trecutul si prezentul... ea este si viitorul.
Draga Cristian,salut Dumnezeul din inima ta.Cand vorbim din inima ,nu din minte ,infloreste floarea dinlauntrul nostru-fie ea nufar,trandafir sau liliac.Eu simt ca am in suflet un trandafir rosu cu petale picurate cu boabe de roua.Si cand iti scriu,trimit spre tine toata frumusetea acestei superbe flori.Stiu ca o vezi ,nu cu mintea, ci cu inima.E atata gingasie in oameni atunci cand reusesc sa vada frumusetea florii din sufletul celorlalti ! Si cum poti sa urasti un trandafir,un nufar,un liliac? Daca si tu esti floare,nu poti decat sa iubesti . Sa iubesti si sa -i intelegi pe ceilalti.Stiu ,nu-i usor ,dar daca iti amintesti de cat mai multe ori pe zi lucrul asta te poti schimba si poti ierta pe altul pentru faptul ca poate nu a stiut sau poate a uitat de floarea din sufletul lui.Sa infloresti mereu,Cristian! Si sa-i ajuti si pe altii sa infloreasca.Elena.
@tzugulea
Bine ai venit în lumea spiritualităţii.Mintea mereu zboară pe "coclauri".Aşa a fost învăţată....Să alerge precum iepuraşii pe câmpie.Cum am putea să tăcem când în capul nostru există atâta zgomot? Oamenilor le este frică să stea cu ei înşişi.S-ar plictisi teribil!Judecata reprezintă tot un automatism.Mintea ne îndeamnă să criticăm, să aruncăm cu noroi în cei din jurul nostru...Cu toţii suntem roboţei.Scopul nostru în viaţa aceasta este să devenim fiinţe umane, să lăsăm să curgă sângele cu adevărat prin vene.Este atât de mare diferenţa între un om care funcţionează prin inimă şi unul care funcţionează prin minte...Tu spui:"Mintea nu este doar trecutul şi prezentul... ea este şi viitorul."...Trebuie să îţi spun că mintea nu poate să fie ancorată în prezent.În faţa prezentului, a clipei nu poate decât să tacă.Minţii niciodată nu-i place să tacă.Ea este o forfotă continuă.Atunci când priveşti o floare aici şi acum, timpul stă în loc.Tu doar o priveşti fără să spui ceva despre ea.Eşti implicat atunci când o priveşti.Unde este mintea dacă este incapabilă să mai emită judecăţi de valoare? Şi da, viitorul este mintea...:)O seară minunată îţi doresc să ai.Te mai aştept şi altădată!:)
Este exact învăţătura pe care ne-o oferă toţi maeştrii spirituali, ai tuturor timpurilor! Adevărata viaţă şi cunoaştere încep abia atunci când transcendem mintea raţională, şi ajungem să trăim "în inimă". Poate acesta este echivalentul "coborârii minţii în inimă" din rugăciunea isihastă!
Şi, desigur, mintea înseamnă şi experienţele noastre, trecutul nostru. Toţi maeştrii spun că vom fi liberi cu adevărat, abia atunci când ne vom elibera de trecut! Petre Ţuţea spunea şi el că: "Eu nu am trecut. Eu m-am născut ieri."
Mulţumim pentru textul plin de înţelepciune, şi îţi urăm un nou an foarte bun, şi cu toate realizările dorite!
@Elena
Elena eşti mereu o briză de aer curat....Poate şi din acest motiv inima mea se apleacă cu profundă recunoştinţă în faţa ta.Nu pot să mai spun nimic...Ai înţeles mesajul meu, ai adus şi tu completări.Să ne fie de folos tuturor astfel încât să nu mai lăsăm mintea să fugă pe "coclauri".Şi da, sufletul meu te iubeşte sufleţel.Funcţionez prin inimă.O seară binecuvântată!:)
@Florina R.
Adevărata spiritualitate trece prin inimă.Dumnezeu este iubire!
Inima ta a vorbit, înţelepciunea din fiinţa ta a coborât peste întreaga suflare a pământului.Frumoasă completare la articol.Mulţumesc Florina, Elena suflete divine coborâte din înaltul cerului.Îngerii sunt printre noi...Voi sunteţi dovada!Te binecuvântez cu inima mea şi îţi mulţumesc pentru că exişti în viaţa mea.Hugs from me!:)
Trimiteți un comentariu