De curând am văzut pe Hallmark, un film extraordinar despre viaţă. Fiecare femeie ar trebui să-l urmărească.De fapt este un film pentru toată lumea....
Bazat pe o întâmplare adevărată, care a constituit şi sursa romanului autobiografic cu acelaşi nume, filmul urmăreşte povestea lui Geralyn Lucas (Sarah Chalke), o tânără care până la vârsta de 30 de ani a reuşit să-şi împlinească aproape tot ceea ce a visat.
După ce a terminat şcoala de jurnalism, Geralyn a reuşit să se angajeze la o revistă importantă şi imediat după aceea s-a căsătorit cu doctor Tyler Lucas. În aceste condiţii, vestea că suferă de cancer la sân cade ca un trăsnet asupra tinerei Geralyn.
Încercând să facă faţă situaţiei critice în care se afla, Geralyn se bizuie pe curajul său, pe umor, dar şi pe,...,rujul său roşu.
Filmul este o peliculă comică dar şi o dramă. Ne ajută să înţelegem că doar gândirea pozitivă, încrederea în sine ne poate salva din situaţii mai puţin
pl
ăcute.De asemenea, filmul ne arată că viaţa noastră este presărată cu îngeri care ne dau imbold să mergem mai departe, ne ajută să creştem şi să conştientizăm că singurul lucru care contează este clipa.
Există de asemenea o scenă în film, care ne ajută să înţelegem că doar iubirea de suflet contează.
Sarah Chalke îşi spunea în gând, următoarele cuvinte înainte de operaţie:
"Eu sunt cerul şi nimic nu mă poate doborâ,
Cerul este infinit şi rămâne neschimbat orice ar fi.
Sunt cerul şi nimic nu mă poate doborâ....
Nu sunt doar o femeie care va face mastectomie,
Preiau controlul asupra viitorului.
Sunt Geralyn Lucas,
Soţie, fiică, prietenă şi viitoare mamă.
Acum duc lupta pe care intenţionez să o câştig,
Rujul acesta este vopsea de război."
Vă invit să-l urmăriţi, este superb acest film.
6 comentarii:
am vazut si eu filmul... e intradevar deosebit...
@denisia
Aşa este...:)Un film pentru toată lumea. Educativ şi plin de învăţăminte....Iată cum Dumnezeu ne transmite mesaje şi prin filme.O zi bună Denisia!:)
Un film deosebit in care rujul rosu este o ancora fixata in solul sigur al timpurilor fericite de mai deunazi... Si sa stii ca mi-a imprimat si mie, inconstient, un mod de-a reactiona la vestile ingrijoratoare cu care prezentul te mai zguduie uneori. Suntem prea putin pregatiti de viata sa intampinam viitorul real, ne umplem zilele cu activitati banale si iluzorii si amanam cat mai departe ora cand ne putem pune intrebari fundamentale:
cum ar fi daca ai afla maine ca ai o boala incurabila?
cum ai reactiona daca saptamana urmatoare sotul/sotia ta ar suferi ceva teribil?
te simti pregatita sufleteste sa intampini evenimentele mai putin placute ale vietii?
Nu este un mod morbid de a gandi, din pacate viata inseamna nastere, dezvoltare, fericire dar si nefericire, boala, inevitabil si moarte.
Ne zbatem inca din copilarie sa ne cladim un viitor sigur pe acest pamant insa trebuie si sa acumulam forta morala pentru a ne ancora solid in noi, toate acestea pentru a intampina viitorul.
Fie ca viitorul sa ne rezerve doar lucruri frumoase, bucurii, sanatate si viata lunga!
@delliana
Eu cred că bolile au scopul lor în viaţa noastră.Ne ajută să înţelegem unde am greşit.Din păcate, uneori ne dăm seama prea târziu.Bolile atacă la început câmpul nostru energetic.Gândurile negative,răutatea, invidia ne înveninează în interior.Aşa ajungem să ne îmbolnăvim. Important este să ne asumăm greşelile, să nu ne judecăm prea aspru şi să ne ancorăm în realitate, să vedem ce mai putem face.Există o luptă continuă între gândurile negative şi cele pozitive.Ne cuprinde deznădejdea şi ne vine să capitulăm.Filmul ne dă imboldul să mergem mai departe.
Nu tot ceea ce spune un doctor se şi adevereşte.Nu trebuie să luăm de-a gata verdictul dat de un doctor.Cheia există în mâinile noastre.Decizia de a supravieţui în final, ne aparţine.Iar dacă totuşi se întâmplă să plecăm în astral, trebuie să ne lăsăm luaţi de Dumnezeu.Până la urmă mergem Acasă.Iar "moartea" este doar un vis urât ce stăpâneşte lumea fizică.PA!:)
Iti recomand cartea Boala ca sansa de la editura Trei.
@delliana
Mulţumesc pentru recomandare...O să mă uit după ea.Editura aşa se numeşte? Trei?:)
Trimiteți un comentariu