"Noi trăim în minciuni. Noi vorbim despre adevăr, dar trăim în minciuni. De fapt, a vorbi despre adevăr este doar un camuflaj pentru a ascunde minciunile vieţii. Iar noi am devenit atât de obişnuiţi cu ele, aşa de bine le folosim, încât nici nu mai suntem conştienţi de ele. Noi continuăm să jucăm aceste jocuri în mod absolut inconştient.Începe să observi atunci când minţi…..şi opreşte-te imediat! Vei fi surprins să afli că întreaga zi ai minţit, uneori cu motiv, dar de cele mai multe ori fără a avea un motiv anume, fără rost! A devenit modul nostru obişnuit de a trăi."
OSHO
Comentariu
Uneori mă întreb dacă putem să minţim un maestru.... De obicei acesta priveşte prin noi. El pătrunde în fiinţa noastră....
Ochii ne vor trăda. Modalitatea noastră de a ne exprima este diferită.Prin urmare, este riscant să minţim un maestru pentru că ne vom face de râs.
Iată la ce concluzie a ajuns maestrul:” Noi trăim în minciuni. Noi vorbim despre adevăr, dar trăim în minciuni. De fapt, a vorbi despre adevăr este doar un camuflaj pentru a ascunde minciunile vieţii. Iar noi am devenit atât de obişnuiţi cu ele, aşa de bine le folosim, încât nici nu mai suntem conştienţi de ele. Noi continuăm să jucăm aceste jocuri în mod absolut inconştient.”
Nu pot să-l contrazic pe maestru. Tot timpul avem tendinţa să minţim, să fim falşi cu cei din jurul nostru, să păstrăm aparenţele. Din păcate societatea a făcut din noi nişte mincinoşi. Mergem după ideea că doar minciunile ne pot salva.
Dacă am spune adevărul, cu siguranţă că ceilalţi s-ar întoarce împotriva noastră. Nouă nu ne place adevărul pentru că acesta doare. Aproape nimănui nu-i place să spună adevărul.
Chiar dacă atunci când minţim nu ne simţim bine, continuăm să mergem pe acelaşi drum. Sunt convins că şi preotul minte din când în când….Poate să vorbească despre adevăr şi atât….Practica ne omoară!
Foarte interesant ce spune maestrul: ”De fapt, a vorbi despre adevăr este doar un camuflaj pentru a ascunde minciunile vieţii.”
Iată un exemplu: O familie pare fericită pe stradă de ochii lumii, a cunoştinţelor. Acasă însă lucrurile stau cu totul altfel….Certuri, scandaluri, reproşuri, etc. Interiorul este putred. Exteriorul este decorat frumos.
În lume nu ne arătăm frustrările şi dezamăgirile. Aşa că de cele mai multe ori, ne prefacem că suntem fericiţi.
Nu de puţine ori am văzut la ştiri, oameni care se aruncă de la balcon din motive necunoscute. Din păcate, vecinii nu ştiu ce se află în sufletele acestor persoane. Aparenţele înşeală întotdeauna. Iată cât de frumos îi putem minţii pe ceilalţi.
Maestrul continuă şi spune: ”Începe să observi atunci când minţi…..şi opreşte-te imediat! Vei fi surprins să afli că întreaga zi ai minţit, uneori cu motiv, dar de cele mai multe ori fără a avea un motiv anume, fără rost! A devenit modul nostru obişnuit de a trăi.”
Ce poţi să spui în faţa acestor afirmaţii? Pur şi simplu te lasă fără replică.
Ochii ne vor trăda. Modalitatea noastră de a ne exprima este diferită.Prin urmare, este riscant să minţim un maestru pentru că ne vom face de râs.
Iată la ce concluzie a ajuns maestrul:” Noi trăim în minciuni. Noi vorbim despre adevăr, dar trăim în minciuni. De fapt, a vorbi despre adevăr este doar un camuflaj pentru a ascunde minciunile vieţii. Iar noi am devenit atât de obişnuiţi cu ele, aşa de bine le folosim, încât nici nu mai suntem conştienţi de ele. Noi continuăm să jucăm aceste jocuri în mod absolut inconştient.”
Nu pot să-l contrazic pe maestru. Tot timpul avem tendinţa să minţim, să fim falşi cu cei din jurul nostru, să păstrăm aparenţele. Din păcate societatea a făcut din noi nişte mincinoşi. Mergem după ideea că doar minciunile ne pot salva.
Dacă am spune adevărul, cu siguranţă că ceilalţi s-ar întoarce împotriva noastră. Nouă nu ne place adevărul pentru că acesta doare. Aproape nimănui nu-i place să spună adevărul.
Chiar dacă atunci când minţim nu ne simţim bine, continuăm să mergem pe acelaşi drum. Sunt convins că şi preotul minte din când în când….Poate să vorbească despre adevăr şi atât….Practica ne omoară!
Foarte interesant ce spune maestrul: ”De fapt, a vorbi despre adevăr este doar un camuflaj pentru a ascunde minciunile vieţii.”
Iată un exemplu: O familie pare fericită pe stradă de ochii lumii, a cunoştinţelor. Acasă însă lucrurile stau cu totul altfel….Certuri, scandaluri, reproşuri, etc. Interiorul este putred. Exteriorul este decorat frumos.
În lume nu ne arătăm frustrările şi dezamăgirile. Aşa că de cele mai multe ori, ne prefacem că suntem fericiţi.
Nu de puţine ori am văzut la ştiri, oameni care se aruncă de la balcon din motive necunoscute. Din păcate, vecinii nu ştiu ce se află în sufletele acestor persoane. Aparenţele înşeală întotdeauna. Iată cât de frumos îi putem minţii pe ceilalţi.
Maestrul continuă şi spune: ”Începe să observi atunci când minţi…..şi opreşte-te imediat! Vei fi surprins să afli că întreaga zi ai minţit, uneori cu motiv, dar de cele mai multe ori fără a avea un motiv anume, fără rost! A devenit modul nostru obişnuit de a trăi.”
Ce poţi să spui în faţa acestor afirmaţii? Pur şi simplu te lasă fără replică.
2 comentarii:
Stii ce am observat,Cristian?Iti place Marcel Iures(mie la fel),Osho(asemenea)si iti plac mult florile! Ce sa mai zic? Nu am intrat degeaba in "casa ta"! Cei care se aseamana se aduna,nu?
@Elena
Ai dreptate!Braţele mele sunt deschise spre tine mereu.Suntem acasă cu toţii.Dumnezeu înseamnă Acasă.Are atâta grijă de noi...În noi există esenţa Christică.Să lăudăm pe Domnul acum şi întotdeauna!Şi da, scumpa mea Elena, eşti o părticică din mine, iar împreună ne unim cu Dumnezeu!:)
Trimiteți un comentariu