luni, 7 septembrie 2009

SUB UMBRELĂ CU NEGRUŢA

Ieri m-am împrietenit cu o căţeluşă de talie scundă şi neagră. I-am pus numele Negruţa.....Era superbă!

Ne-am împrietenit de când ne-am văzut. Pur şi simplu era copleşită de iubire. Am mângâiat-o de mai multe ori şi am constatat că scotea nişte sunete ciudate....Sune
te de bucurie bineînţeles!

Mă uitam în ochii
ei şi îl vedeam pe Dumnezeu. Ne hrăneam reciproc cu iubire...Vreau să vă spun că a venit cu mine până acasă.
Am intrat în casă şi când m-am întors ea nu mai era...Vroiam să îi dau ceva de mâncare. Chiar dacă plecase, inima mea a binecuvânta
t-o! Ceea ce am împărtăşit împreună nu ne poate lua nimeni. Iubirea este o curgere de la suflet la suflet. Ne-am încărcat energetic cu iubire. Chiar dacă nu a durat mult, a fost mai mult decât suficient pentru două suflete divine.

2 comentarii:

Carmen Gigartu spunea...

Daca esti plin de iubire poti sa comunici cu orice fiinta.Si plantele si animalele si apa si piatra te simt.

Cristian spunea...

@Carmen
Şi plantele şi animalele,apa,piatra - toate cunosc limbajul iubirii. Totul este energie. Iubirea este o stare intrinsecă. O simt toate fiinţele.Uite aşa noi doi şi multe alte fiinţe, se unesc cu Dumnezeu..:)