Observ un lucru interesant.... Animalele se înțeleg foarte bine între ele. Omul este o creatură tare ciudată. Nu prea știe ce este iubirea….Pentru ființa umană, iubirea devine troc…Te iubesc, dacă și tu mă iubești. Animalele, nu cer nimic în schimb. Sunt doar iubire și atât! Ele sunt așa cum le-a creat Dumnezeu! În ele există sămânța divină a Creatorului. Ele nu pot fi altfel decât așa, cum le-a făcut Dumnezeu.
Din păcate, omul s-a îndepărtat de esența sa. Acum iubirea este doar un vis. Oamenii nu știu să iubească! Există și mici excepții….Bine că măcar acele excepții există, altfel aș considera că suntem o specie pe cale de dispariție.
În ziua de astăzi, omul este doar pentru el. Știe doar să fie într-o continuă luptă cu sine și cu semenii lui. Vrea să fie primul, să devină o persoană importantă, să calce de cele mai multe ori peste cadavre. Am ajuns să fim răutăcioși, invidioși, hapsâni și lipsiți de iubire.
Dar, până la urmă cum stă treaba cu iubirea? Priviți animalele, cerul, soarele, păsările, florile….Toate sunt IUBIRE! Ce eforturi fac ele să se bucure de viață? Niciun efort! Ele doar există pentru noi, din iubire….Fiind create de Dumnezeu, toate acestea sunt în slujba noastră, a tuturor! Nu o să vedem niciodată un animal cerșind iubire…El este iubirea însăși și se comportă ca atare!
Din păcate omul nu știe să iubească….Cum să știe când nici nu se cunoaște pe sine? Păi dacă nu te cunoști pe tine însuți, cum ai putea să îi vezi cu adevărat pe cei de lângă tine? Cum poți să iubești, dacă te urăști pe tine însuți și nu te suporți? Când începi să nu mai fugi de tine și ajungi să te cunoști, ochii încep să se deschidă larg și să VADĂ ceea ce trebuie să vadă. Mulți dintre noi, suntem orbi…Cum să vezi frumusețea din jurul tău dacă ești într-o continuă alergătură, când îți este frică și de umbra ta? Cum poți să îl vezi pe D-zeu în toată splendoarea, când în inima ta nu există pic de iubire pentru tine și pentru cei din jurul tău?
Oamenii nu sunt vii, sunt niște carcase umblătoare și atât….. Cei mai mulți dintre noi, doar credem că trăim. Nu este suficient doar să îți miști fundul prin casă și pe stradă, să inspiri și să expiri aer din plămâni. Mai trebuie să și simți iubirea din jurul tău, nemărginirea care te copleșește atunci când privești cerul… Recunosc, că și eu am făcut parte din turma celor "adormiți". Pentru mulți oameni, "somnul" este benefic….Dacă se trezesc, este posibil să se sperie și să facă și mai multă gălăgie. Eu le-aș spune somn ușor în continuare!
Am constatat o altă chestie…Facebook-ul este plin de cursuri de transformare spirituală care te ajută să te reconectezi cu sursa divină.
Foarte ciudat, păi parcă știam că noi suntem mereu conectați cu sursa divină, doar că nu suntem conștienți de ea….Din câte știu, maestrul este în noi. Dacă ne ascultăm inima, observăm că suntem ființe complete, nu ne lipsește absolut nimic! Eu unul asta am constatat la mine. Sunt o ființă completă, iar Dumnezeu a pus în mine multe daruri. Scopul meu în această viață, este să îmi pun în valoare aceste daruri minunate față de cei care mă înconjoară.
Am observat că oamenii caută aceste daruri în afară lor. Vor indicații, îndrumări! Ceva nu este în regulă cu aceste cursuri….În primul rând, toate sunt contra cost. Adică nu mergi la cursuri MOCA! Trebuie să plătești aceste cursuri. Tariful lor este cuprins între 300 – 500 lei. Ciudat! Păi spiritualitatea este contra cost? Nu știam asta?
Mi-ar fi plăcut să aud că aceste cursuri sunt GRATUITE. Dar normal, cineva trebuie să aibă un câștig din asta….Este tot o afacere din care unii scot bani. Aceste cursuri, ne îmbie cu întrebări și promisiuni de genul: "Vrei să trăiești viața? Vrei să te eliberezi de frici? Vrei să scapi de neputințe? Vrei să ajungi la potențialul tău maxim?" Veniți la noi că vă ajutăm noi, dar nu gratuit!
Din câte știu eu, animalele nu se duc la cursuri de reconectare cu sursa divină. Eu nu am văzut până acum, animale care să meargă la cursuri de spiritualitate. Păi, nu sunt ele spirituale prin însăși natura lor? Ele sunt iubire și se manifestă ca atare…..
Omul în neputința sa de a se regăsi pe sine, apelează la exterior…..Caută niște salvatori care să îl ajute să devină mai iubitor. Unii își caută proprii lor maeștrii….Și cu maestrul din interior cum stă treaba? Dar ce legătură are BANUL cu SPIRITUALITATEA? Din câte știu eu, nu prea are nicio legătură. Eu credeam că spiritualitatea este un dar de la Dumnezeu. Că suntem deja ființe spirituale cu potențial de transformare enorm. Cum poți să cauți ceva ce ești deja? Este un nonsens! Iubirea aduce cu sine totul…
Un om iubitor trăiește viața, se eliberează de frici, nu se mai simte neputincios….Iubirea este forța noastră, a fiecăruia dintre noi! Eu cred că toți oamenii care merg la astfel de cursuri, nu sunt cu adevărat iubitori….Oamenii iubitori care privesc cerul și iubesc totul, inclusiv firul de iarbă, nu mai au nevoie de astfel de cursuri. Și cum adică cursuri plătite? Hai, pe bune….
Oare am ajuns așa de rău, încât avem nevoie ca alții să ne salveze din mizeria în care ne-am afundat singuri? Pe bune….În această situație am ajuns? Suntem un popor schizofrenic? Am ajuns să fim atât de disperați? Ce să înțeleg? Că majoritatea dintre noi am ajuns nevrotici considerând că aceste cursuri ne vor scăpa de probleme?
Apelăm la maeștrii exteriori care să ne salveze de propria noastră neputință? Deci, unii merg la cursuri ca alții să îi salveze, merg la cursuri ca să își găsească maeștrii…Și culmea că nu gratuit! Maeștrii plătiți cu bănuți! Sună ciudat rău…..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu