DE-ALE ÎNŢELEPCIUNII ÎN SÂMBĂTA MARE

DIALOGUL DINTRE IISUS ŞI DECIUS (SOLDATUL ROMAN)

Uneori am senzaţia că mulţi dintre noi ne uităm la un film şi de fapt nu înţelegem nimic.

Câţi dintre noi am înţeles filmul „Jesus of Nazareth”?

Majoritatea dintre noi nu înţelegem nimic. Nu reuşim să trecem de cuvinte. Privim, citim şi atât…

Astăzi în Sâmbăta Mare, discutăm despre încredere….Da, despre încredere şi nu despre credinţă.

Fragmentul pe care astăzi îl comentăm împreună are legătură cu încrederea.

Decius se adresează Maestrului astfel: ” Nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu. Ştiu că, de vei spune doar un cuvânt, servitorul meu va fi tămăduit. Nu trebuie să văd, ştiu că aşa e. Aşa că ştiu că e suficient să spui un cuvânt şi se va tămădui.”

Minunat acest fragment…Se vede că Decius nu era doar un simplu soldat roman. Acesta era înţelept.

De ce înţelept? Pentru că lucrează cu inima. Nu lasă mintea să intervină. Nu devine suspicios....

Decius atinge mâna lui Iisus….Iată cum apare comuniunea dintre cei doi. Încrederea soldatului în Maestru este totală. Se observă cu câtă încredere a venit la Iisus. Nu lasă loc de interpretări, de îndoieli. Nu are dubii, nu se gândeşte de o mie de ori dacă să vină la Iisus. Secvenţa spune totul…

În ziua de astăzi acest aspect relaţional dintre oameni a dispărut. Fiecare îl suspectează pe celălalt de ceva anume. Nimeni nu mai are încredere în nimeni. Iată unde trebuie să lucrăm cu toţii….

De relaţiile de cuplu nici nu mai vorbesc…Rar mi-a fost dat să văd doi îndrăgostiţi care au încredere unul în celălalt. Imediat ce a apărut o urmă de îndoială, de gelozie, lucrurile încep să se complice. La mijloc NU există încredere…

Maestrul astăzi ne arată ce înseamnă să ai încredere în cineva. Încrederea cizelează o relaţie de iubire, prietenie. Niciodată nu vor exista probleme, certuri…

Iisus îi răspunde soldatului:” L-aţi auzit pe acest om? Rar am văzut o asemenea credinţă, la poporul lui Israel. Du-te acasă! Credinţa ta ţi-a tămăduit servitorul.”

De fapt, este vorba de încredere şi mai puţin de credinţă…

Credinţa este destabilizatoare întotdeauna. Este schimbătoare ca şi vremea…
Acum o ai, mâine este posibil să ţi-o schimbi.

Încrederea nu poate să fie dezrădăcinată uşor. Trebuie să facem distincţia clară între credinţă şi încredere…

Încrederea înseamnă verticalitate. Credinţa se află întotdeauna pe nisipuri mişcătoare. Nu degeaba Iisus spune că rar a văzut o asemenea credinţă la poporul lui Israel…..

Până şi discipolii au temerile lor, ezită atunci când sunt în compania Maestrului. Soldatul însă nu ezită…

Unul dintre privitori spune: ”Dar noi suntem poporul ales! Cum poate fi un păgân mai vrednic decât noi?” Privitorul este indignat de atitudinea Maestrului. Barabas moare şi el de ciudă şi invidie…

Credeţi că în prezent lucrurile stau altfel? Bineînţeles că nu! Societatea este construită în continuare tot pe ideea de mai bun, mai important, mai vrednic decât X sau Y….

Iisus nu are preferinţe! Repet, degeaba mergem la Biserică dacă în mintea noastră colcăie astfel de idei….Ne agităm degeaba să fim fiinţe spirituale. Ne minţim singuri! Percepţia noastră trebuie să fie clară….

La fel ca şi Barabas, privitorul din public se simte neîndreptăţit. Egoul răbufneşte….Doar Iisus îşi păstrează verticalitatea şi simplitatea…Acesta spune: ”Toţi sunt bine-veniţi la masa Tatălui Meu! Bogaţi, săraci, stăpâni, orbi, copii ai lui Avraam sau păgâni.”

Superb! Pentru mulţi dintre noi cuvintele acestea sunt praf în bătaia vântului. Nu învăţăm absolut deloc din greşelile noastre. Atunci când Iisus spune că fiecare dintre noi este bine - venit la masa Tatălui, scoate în evidenţă faptul că nimeni nu este superior şi nici inferior. Nu face discriminare….Însă noi? Noi? Suntem atât de stupizi…Să luăm cu toţii aminte…