duminică, 25 aprilie 2010

BUCURIA SUFLETULUI

Adevărata bucurie a sufletului vine din lucrurile simple.

Sufletul este energie….


Datorită vieţii trepidante pe care o ducem, uităm să ne bucurăm de viaţă.


A venit primăvara! Oare câţi dintre noi ne bucurăm de păsări, soare, copaci, flori? Nu mai avem timp….

De multe ori şi noaptea la lumina felinarelor privesc natura.

Priviţi mugurii copacilor primăvara când se deschid. Observaţi cum viaţa pulsează în mugurii copacilor…..

Acum este momentul să ne bucurăm de natură! Oferiţi sufletului vostru minunat bucurie. În această perioadă a anului, observ foarte mulţi vişini înfloriţi…Sunt absolut superbi!

Noaptea trecută treceam pe stradă şi ochii mi-au fost vrăjiţi de aceşti copaci.


Tot ieri, mă duceam la muncă….Dimineaţa era mohorâtă şi ploioasă. Pe drum am găsit un fluture... Era mai mult mort decât viu. Aripile îi erau ude.L-am luat pe deget şi l-am pus pe haină. Abia stătea agăţat
de haina mea cu picioruşele …. Nu am putut să-l las în drum. Ştiam că dacă făceam acest lucru, ar fi murit strivit sub tălpile unui trecător grăbit.

Din păcate noi privim mai mult înainte. Suntem de-a dreptul orbi! Un melc, o plantă, o gâză se pot afla în pericol. Dar cine să le sară în ajutor?


Întotdeauna mă uit şi pe jos atunci când plec undeva. Niciodată nu se ştie pe ce calc…În ultima perioadă, am văzut mulţi melci striviţi de oameni cu picioare….Suntem atât de orbi, grăbiţi….Imaginea este dezolantă! Melci striviţi…

Când văd melci pe stradă, mă aplec să îi ridic şi îi pun în iarbă. Sunt tare drăguţi când îi văd mişunând prin iarbă.


Dar să revenim la povestea fluturelui…..
Am intrat în incinta instituţiei unde lucrez. Am aşezat fluturele pe un spătar de scaun (în imagine puteţi vedea fluturele) apoi am început să mă ocup de treburile mele.

După o anumită perioadă de timp, am văzut că nu mai era pe spătar. M-am dus să văd ce s-a întâmplat. L-am văzut pe jos….
L-am luat şi l-am pus pe haină.

În birou mai eram cu doi colegi…Aceştia se uitau ciudat la mine. Mi-am dat seama că oamenii nu au timp nici măcar să admire un fluture. Degeaba le arătam fluturele…. Nu schiţau niciun gest.

În afară de muncă şi iar muncă altceva nu mai ştim. În ochii colegilor mei, eram un ciudat. Dar ce contează… Nu aveau cum să mă înţeleagă!

La un moment dat, am observat că fluturele a început să zboare prin birou…M-am bucurat enorm pentru el! Mi-am dat seama că îşi revenise. Aripile acestuia se uscaseră după ploaia de dimineaţă. Acum îşi recăpătase puterile.

Până la urmă l-am prins, fiind atent să nu îi şterg polenul de pe aripi şi i-am dat drumul să zboare afară….Bucuria mea a fost imensă! Am ajutat o fiinţă care era neajutorată….L-am văzut cum zboară! Se aşezase în vârful unui copac.

Din păcate, foarte puţini dintre noi ne bucurăm de lucrurile mărunte…Avem atât de multe de pierdut!
A venit vremea să ne reconectăm cu Natura…

4 comentarii:

Elena spunea...

Coincidenta sau nu,azi dimineata faceam o tarta cu mere si in bucatarie a intrat o albina.Am prins-o in perdeaua de la geam si am ajutat-o sa-si reia zborul in aerul curat de-afara.La fel ca si tine,Cristian ,am simtit o mara bucurie vazand-o si stiind ca desi mi-era foarte usor s-o strivesc ,sufletul meu era atat de fericit ca a salvat-o.Apoi,dupa amiaza ,am iesit la o plimbare pe malul lacului si am admirat "raiul pe pamant":lebede,rate salbatice,palmieri,minunate flori!Si mi-am spus ca sunt foarte norocoasa ca pot vedea si cu ochii sufletului nu doar cu cei fizici.Nu,nu esti un ciudat ,ceilalti nu vad "inca",insa se pot trezi in orice moment.Ce bine ca am intrat pe blogul tau!De ai stii cat de bine te inteleg!Privind imaginea cu fluturele ,inainte sa citesc ce ai scris,stiam deja ca e"fluturele tau"!Vazut de tine ,admirat de tine!Nu stiam insa ca l-ai salvat.Cat de frumos!Stii ca bataile de aripi ale unui fluture pot modifica viata unui om aflat de cealalta parte a pamantului.Poate ca azi ,fara sa stii, ai salvat viata cuiva!In orice caz ,mie mi-ai facut ziua si mai frumoasa,Cristian!Ti-am spus ca in momentele mele de odihna vin in vizita la tine.Stii ce e bucuria? Este ,asa cum spunea Osho"fericirea care vine din interior"! Si daca un fluture te face fericit,e pentru ca aceasta(fericirea) exista deja in sufletul tau si tu o vezi materializata intr-un gingas fluture care ti-a atras atentia astazi!Namaste,Cristian!

Cristian spunea...

@Elena
Ce frumos...Elena şi Albinuţa!Cum să omori o albinuţă care culege nectar din flori?:)Mi-au plăcut foarte tare pozele ataşate de tine pe adresa mea de mail.Sunt convins că ai trăit la intensitate maximă ziua de ieri.Normal că eşti norocoasă....
Decizia ne aparţine! Oamenii pot să-şi irosească viaţa făcând lucruri inutile.
Ştiu că mă înţelegi perfect....Sentimentul este reciproc. Şi da, am salvat fluturele...Sunt convins că mi-a mulţumit.
M-ai făcut să zâmbesc Elena când mi-ai spus despre albinuţă.
Bucuria vine din interior pentru că ştiu că sunt o fiinţă de lumină şi Dumnezeu mă iubeşte enorm. Ne iubeşte pe toţi şi nu face discrepanţe.O seară liniştită prietenă dragă.Pupici!:)

Florina R. spunea...

Mare adevăr! Bucuria vine din lucrurile simple...Numai să ştim să le observăm, ocupaţi şi grăbiţi cum suntem!

Multă bucurie de 1 mai, şi mereu!

Cristian spunea...

@Florina R.
Adevărul este esenţa noastră. Nu ne putem ascunde după degete.Lucrurile simple ne încarcă energetic şi spiritual.Dacă nu am gustat din nectarul divin al existenţei, înseamnă că am făcut degeaba umbră pământului.Omul simplu, natural, are totul la picioare.Aşa este şi cu simplitatea.Ea este în noi!Iisus era simplu.Noi de ce nu putem să fim ca El? Week-end liniştit prietenă dragă!:)