marți, 17 noiembrie 2009

MATERIALISMUL (Partea a II a)

"Un om sărac trebuie să fie foarte dezamăgit de lumea exterioară; numai atunci poţi să faci diferenţa.
Schimbarea are loc numai într-un anumit moment când eşti foarte dezamăgit de lumea exterioară atunci când ai văzut lumea, când ai trăit şi ai experimentat multe lucruri şi ai ajuns la concluzia că nu au nici un fel de semnificaţie, ci sunt doar experienţe de moment. Ele promit mult, dar nu oferă nimic în schimb, iar la sfârşit rămâi cu mâna goală. Lumea exterioară nu-ţi poate oferi decât moarte şi nimic altceva. Viaţa trebuie cercetată la interior. Sursele vieţii sunt în tine."
OSHO
Comentariu
Maestrul spune mai departe: ”Un om sărac trebuie să fie foarte dezamăgit de lumea exterioară; numai atunci poţi să faci diferenţa. Schimbarea are loc numai într-un anumit moment când eşti foarte dezamăgit de lumea exterioară atunci când ai văzut lumea, când ai trăit şi ai experimentat multe lucruri şi ai ajuns la concluzia că nu au nici un fel de semnificaţie, ci sunt doar experienţe de moment.”

Un om bogat poate să se transforme într-o fracţiune de secundă. Atunci când conştientizează că nu bogăţiile îl fac cu adevărat fericit, îşi schimbă imediat percepţia asupra vieţii…Sunt rare aceste cazuri însă ele există.

Omul înstărit gustă din toate, are de toate şi totuşi simte un gol imens în interior. Experienţele omului bogat sunt vaste, însă la sfârşit rămâne cu mâna goală. De fapt, nu cară nimic cu el pentru că materialul aparţine efemerului.

Şi cum orice lucru material nu are viaţă, sufletul omului materialist se ofileşte. Priveşte pereţii goi şi reci, se bucură de vile, case, maşini însă acestea sunt neînsufleţite.

Nu te pot mângâia, nu îţi pot spune o vorbă bună, nu te pot iubi. Obiectele nu te pot iubi, nu le poţi simţi căldura sufletească.

Când ne proiectăm doar spre exterior, suntem ca şi morţi. Fugim după material şi uităm de noi. Fugim după lucruri efemere şi uităm de comoara interioară.

Finalul este grandios….Maestrul spune: „Lumea exterioară nu-ţi poate oferi decât moarte şi nimic altceva. Viaţa trebuie cercetată la interior. Sursele vieţii sunt în tine.”

Singurul nostru scop este să ne cunoaştem propria fiinţă….Nu degeaba Iisus a spus: ”Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa.”

În interior există Hristos, există Viaţă. Orice altceva aparţine deşertăciunii. Atât pentru astăzi.

10 comentarii:

rebelu spunea...

depinde de om. sunt oameni pentru care bucuria vietii lor este averea.
atit si nimic mai mult.
ii plingem noi? n-are nici o importanta. ei sunt fericiti.
poate mai fericiti decit noi.

Cristian spunea...

@rebelu
Crezi că oamenii înstăriţi nu îşi vor da seama în cele din urmă că bucuria nu ţine exclusiv de bani? Eu cred că mulţi dintre ei, simt un gol imens în interiorul lor.Cât de ignoranţi suntem unii dintre noi....Această nelinişte interioară, frustrare, nu este arătată în exterior pentru ca nu cumva ceilalţi să ne simtă vulnerabili. Şi da, bine ai spus,..,fericiţi. Fericirea lor este momentană.Ea aparţine acestei lumi.Oamenii îndestulaţi nu se pot bucura de lucrurile mărunte.Nu au timp...
De ce nu au timp? Pentru că vor să-şi multiplice averile.Cred totuşi că omul bogat se poate transforma.Există şansa ca o parte dintre ei, să se transforme.Depinde de gradul de elevare al fiecăruia. Această categorie de oameni, nu cred că sunt cu adevărat fericiţi.Mă mişc în această "lume" şi de cele mai multe ori văd că aceştia tânjesc după lucrurile simple....O zi minunată!:)

Carmen Gigartu spunea...

Frumos si adevarat!Cand realizezi desertaciunea acestei vieti,incepi sa cauti comoara adevarata.

Cristian spunea...

@Carmen
Refugiul în natură de cele mai multe ori ne face să conştientizăm cât de efemeră este viaţa. Anotimpurile ne indică şi ele acelaşi lucru. Omul este un mare strângător.Tot are senzaţia că îi lipseşte ceva.La finalul fiecărei vieţi pământene, fiinţa umană conştientizează că de fapt pleacă cu palmele goale...Week-end liniştit Carmen!:)

Cristian Ion spunea...

Omul sarac este sarac pentru ca a ales nefericirea. Omul bogat a ales sa nu fie sarac.
O zi minunata iti doresc

Cristian spunea...

@Cristian Ion
Tu spui:"Omul sărac este sărac pentru ca a ales nefericirea." Alegerea ne aparţine.Ai dreptate când spui că omul sărac a ales nefericirea.Ar fi putut să aleagă altceva.Din păcate nu a fost impulsionat de nimeni să trăiască altfel.Cu toate acestea, trebuie să recunoaştem că nu întotdeauna sărăcia materială este alegerea noastră.Depinde şi de familia în care ne naştem. Un cerşetor va rămâne toată viaţa un cerşetor.Este imposibil să te gândeşti că acesta poate să devină bogat.Eventual câştigă la loto.
Apoi spui:"Omul bogat a ales să nu fie sărac". A ales pentru că are şi de unde alege.Alegerea acestuia este irelevantă atâta timp cât uită de sine, de propria sa transformare spirituală.Adevărata sărăcia aparţine oamenilor acaparaţi de material.O seară minunată îţi doresc!:)

Elena spunea...

Bine te-am regasit prietene!!! Care mai e viata ta? Dupa cum vezi nu te-am uitat si iata ,iti scriu cu aceeasi bucurie si iti trimit un gand bun. Ma consider un om bogat de fiecare data cand intalnesc suflete frumoase .

Anonim spunea...

Orice altceva aparţine deşertăciunii...Cât adevăr, dar şi ce mult drum ca să ajungi să simţi asta!

Totuşi, chiar şi având conştiinţa acestei deşertăciuni, eu cred că trebuie să ştim să folosim la modul optim darurile şi uneltele pe care ni le-a îngăduit Dumnezeu pentru uşurarea muncii, vieţii şi chiar misiunii noastre. Nu degeaba ni le-a dat El, şi ni le-a dat chiar pe acelea despre care ştia că ne vor folosi! Desigur, legarea de ele e o greşeală...

Un sfât părinte spunea cam aşa: "Nu bogaţii, ci cei care slujesc bogăţiei vor fi osândiţi." Cu alte cuvinte, pot exista şi bogaţi aproape de Dumnezeu - dacă ştiu să trăiască după Legea Lui. Un exemplu ar fi Solomon, dar şi Iov în a doua parte a vieţii sale, şi chiar toţi patriarhii, începând cu Avraam - care aveau pământuri şi vite nenumărate.

A nu se înţelege că fac apologia bogăţiei - departe de mine!:) Mai ales că nici nu fac parte dintre cei bogaţi.Însă, această desprindere de material este greşit înţelesasă de mulţi oameni, care cred că religia, şi sentimentul religios în genere, este doar pentru cei care nu au nici după ce bea apă, şi pot căpăta astfel o speranţă.

În rest, articolul tău este minunat, şi ziditor, şi sunt de acord cu aproape fiecare cuvânt!
O duminică minunată să ai!

Cristian spunea...

@Florina R.
Materialul postat de mine tocmai asta scoate în evidenţă....Sărăcia în sine nu te apropie mai tare de Dumnezeu.De cele mai multe ori te îndepărtează. Oamenii săraci aduc chiar reproşuri Creatorului pentru că nu sunt bogaţi ca alţii.Un om bogat are mai multe oportunităţi să se desăvârşească pe sine.Ştie cum să se dezvolte atât material cât şi spiritual.Însă recunosc că există puţini oameni bogaţi care se apleacă spre spiritualitatea autentică.Tot binele din lume Florina!:)

Cristian spunea...

@Elena
Bună să-ţi fie inima Elena..:)Mă bucur că nu m-ai uitat.Cine se adună se aseamănă nu-i aşa?:)Te binecuvântez cu inima mea şi îţi doresc să ai un început de decembrie liniştit.PA!:)