„Oamenii aproape că au pierdut dimensiunea lacrimilor.Ei permit lacrimilor să se scurgă numai atunci când au dureri mari sau când suferă.
Ei au uitat că lacrimile pot fi şi de fericire, de mare încântare, de sărbătoare.
Întreaga lumea trebuie să înveţe din nou frumuseţea de a plânge, pentru că, dacă nu poţi să sărbătoreşti prin lacrimi, înseamnă că nu poţi nici să dai pe afară de fericire. Acest lucru înseamnă să tu dai pe afară numai atunci când suferi, atunci când eşti în dureri mari. Logica este simplă. Înseamnă că tu ţi-ai pierdut dimensiunea fericirii – a fi aşa de fericit încât să ajungi să dai pe afară.”
Planeta vuieşte de lacrimile noastre ale tuturor, nemulţumiţi de tot felul de lucruri, boli, etc. Lacrimile noastre de suferinţă interioară au invadat planeta. Doar păsările cerului, natura întreagă se bucură. Omul a uitat acest aspect existenţial.
Dacă nu are tot ce îi trebuie, omul devine trist şi posomorât. Pe bună dreptate…
Cum poţi radia de fericire când nu ai ce pune pe masă copiilor de mâncare?
Osho, vede suferinţa umană de mult timp. Cuvintele sale sunt actuale şi în zilele noastre în condiţia în care maestrul şi-a părăsit corpul în perioada anilor 90. Nu degeaba spune: „Oamenii aproape că au pierdut dimensiunea lacrimilor. Ei permit lacrimilor să se scurgă numai atunci când au dureri mari sau când suferă. Ei au uitat că lacrimile pot fi şi de fericire, de mare încântare, de sărbătoare.”
Oamenii explodează în lacrimi, doar atunci când sunt bolnavi, au probleme de tot felul. Cum ar putea societatea să permită unui bărbat să plângă? Acesta poate să plângă în situaţii extreme, atunci când pierde pe cineva drag. În acest caz, nimeni nu ar avea ceva de comentat…..
Dacă un bărbat ar începe de exemplu să plângă de bucurie, ar putea fi considerat o persoană slabă, o muiere…. De altfel, există expresia: „Fii bărbat! Nu plânge ca o muiere….”
Poate nu întâmplător cei mai mulţi bărbaţi sunt deprimaţi, trişti, frustraţi din multe puncte de vedere. Nu prea vezi în ziua de astăzi bărbaţi care să se bucure de lucrurile mărunte. Cum ar putea să se bucure cu adevărat cei care lucrează în cadrul armatei, în SRI, marii luptători de local combat, bodyguarzi? S-ar face de râs în faţa lumii.
Aşa că aceştia îşi anihilează orice şansă să devină umani. Societatea îţi inoculează ideea că nu trebuie să plângi.
OSHO
Această planetă este bolnavă datorită suferinţelor noastre. Unde-s bucuriile noastre? De ce planeta aceasta nu freamătă şi de bucurie?Comentariu
Planeta vuieşte de lacrimile noastre ale tuturor, nemulţumiţi de tot felul de lucruri, boli, etc. Lacrimile noastre de suferinţă interioară au invadat planeta. Doar păsările cerului, natura întreagă se bucură. Omul a uitat acest aspect existenţial.
Dacă nu are tot ce îi trebuie, omul devine trist şi posomorât. Pe bună dreptate…
Cum poţi radia de fericire când nu ai ce pune pe masă copiilor de mâncare?
Osho, vede suferinţa umană de mult timp. Cuvintele sale sunt actuale şi în zilele noastre în condiţia în care maestrul şi-a părăsit corpul în perioada anilor 90. Nu degeaba spune: „Oamenii aproape că au pierdut dimensiunea lacrimilor. Ei permit lacrimilor să se scurgă numai atunci când au dureri mari sau când suferă. Ei au uitat că lacrimile pot fi şi de fericire, de mare încântare, de sărbătoare.”
Oamenii explodează în lacrimi, doar atunci când sunt bolnavi, au probleme de tot felul. Cum ar putea societatea să permită unui bărbat să plângă? Acesta poate să plângă în situaţii extreme, atunci când pierde pe cineva drag. În acest caz, nimeni nu ar avea ceva de comentat…..
Dacă un bărbat ar începe de exemplu să plângă de bucurie, ar putea fi considerat o persoană slabă, o muiere…. De altfel, există expresia: „Fii bărbat! Nu plânge ca o muiere….”
Poate nu întâmplător cei mai mulţi bărbaţi sunt deprimaţi, trişti, frustraţi din multe puncte de vedere. Nu prea vezi în ziua de astăzi bărbaţi care să se bucure de lucrurile mărunte. Cum ar putea să se bucure cu adevărat cei care lucrează în cadrul armatei, în SRI, marii luptători de local combat, bodyguarzi? S-ar face de râs în faţa lumii.
Aşa că aceştia îşi anihilează orice şansă să devină umani. Societatea îţi inoculează ideea că nu trebuie să plângi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu