marți, 14 aprilie 2009

DESPRE JURĂMINTE (Partea a II a)

Jurămintele spuse în faţa ofiţerului stării civile sunt tot minciuni…Însă cine să înţeleagă acest lucru?

Astfel, fiecare dintre noi urmăm regulile impuse de societate….

Nu degreaba maestrul spune: “Să nu faci jurăminte niciodată, acest lucru nu înseamnă decât să te forţezi să urmezi ceva. Încearcă să înţelegi. Acolo unde există înţelegere nu este nevoie de jurământ; înţelegerea ta este superficială.”


Maestrul a văzut greşeala în care se complace fiinţa umană. A văzut ceea ce noi nu vedem. Suntem atât de orbi încât nici măcar nu realizăm că totul este o iluzie. Maestrul în acest caz nu ne lasă baltă. Ne explică acolo unde greşim de sute de ani. Însă cine să audă?


Înţelegerea noastră devine superficială doar atunci când nu mai suntem centraţi în fiinţa noastră. Omul înţelept poate înţelege uşor ceea ce spune maestrul. Din păcate, mulţi dintre noi ne lăsăm conduşi de societate. Nu ne schimbăm obiceiurile întrucât ne este frică ca nu cumva să ajungem în aceiaşi situaţie ca şi Iisus…..Şi cine riscă?

Maestrul continuă: „A vedea este destul, înţelegerea este suficientă; nu ai nevoie de nicio altă disciplină. Ori de câte ori ai nevoie de o disciplină înseamnă că îţi lipseşte înţelegerea, ceva lipseşte în modul tău de a percepe lucrurile.”


Înţelegerea este suficientă. Doar un om conştient şi treaz poate să înţeleagă cele menţionate de maestru.
Iată ce frumos spune maestrul: „nu ai nevoie de nicio altă disciplină. Ori de câte ori ai nevoie de o disciplină înseamnă că îţi lipseşte înţelegerea, ceva lipseşte în modul tău de a percepe lucrurile.”

Inima mea se mişcă profund în faţa adevărului…..
Societatea noastră este formată din reguli….De fapt, orice facem ne bazăm pe discipline…..Armata este una dintre instituţiile statului. Aceasta este formată din cadre militare şi soldaţi.

Soldaţii disciplinaţi şi perseverenţi ajung pe cele mai înalte culmi. Primesc onoruri şi decoraţii, nişte tinichele agăţate la buzunarele de la cămaşă. Ego-urile lor se umflă în pene şi nu vor conştientiza niciodată că nu onorurile cu fast contează.


O disciplină întunecă mintea…..Disciplina nu aduce niciun beneficiu societăţii. Îngrădeşte sufletul şi-l mutilează. Poate nici nu se poate altfel în armată…

Soldatului îi lipseşte înţelegerea…El depune jurământul şi atât! Nu are voie să lucreze cu inima. Dacă ar lucra cu inima nu ar mai avea ce căuta în armată.
Soldatului îi va fi imposibil să înţeleagă că ori de câte ori are nevoie de o disciplină înseamnă că îi lipseşte înţelegerea, ceva lipseşte în modul său de a percepe lucrurile. Atât pentru astăzi.

2 comentarii:

Carmen spunea...

“Să nu faci jurăminte niciodată, acest lucru nu înseamnă decât să te forţezi să urmezi ceva. Încearcă să înţelegi. Acolo unde există înţelegere nu este nevoie de jurământ; înţelegerea ta este superficială.”

In momentul in care ai facut un juramant devii o marioneta....

Cristian spunea...

@Carmen
Efectul de turmă din societate nu a dispărut!Marionetele sunt conduse de cineva...Pe scena vieţii fiecare dintre noi ne-am comportat cândva ca nişte marionete.Încă o mai facem...A venit însă timpul să renunţăm să mai fim conduşi de societate.A venit vremea să fim naturali aşa cum ne-a creat Dumnezeu.O societatea poate să prospere doar atunci când încetează să mai creeze reguli.Până atunci nu ne rămâne decât să facem ce ne spune societatea.Nu degeaba există expresia:"Fii în lume dar nu aparţine ei"!Câtă înţelepciune...