miercuri, 10 noiembrie 2010

RESPECTUL DE SINE (Partea a II a)

Știu că viața este o forfotă continuă. Și cu toate acestea...

Maestrul spune: “Și, dacă nu te poți iubi, atunci cine să vrea să te iubească?”


Cine s-ar uita la tine dacă te detești și te urăști? Iubirea este ceva care iese din interiorul tău.

Nu este ceva ce trebuie să primești din exterior.

Mentalitatea noastră este greșită. Din acest motiv în lume, există atât de multe sinucideri din dragoste….Oamenii care se sinucid din dragoste, doar cerșesc iubire. Ei nu știu că întâi trebuie să se respecte și să se iubească pe sine. În sufletul lor există un gol imens. Aceștia așteaptă ca alții să le umple golul din interior. Așteaptă ca alții să-i scoată din mocirlă.


“Și atunci când nu există dragoste, nu există nici respect pentru propria ființă, iar viața devine un deșert, pentru că numai prin intermediul dragostei și respectului poți construi o grădină a propriei persoane și poți învăța cum să cânți la harpa inimii altuia.”


Cât de minunat vorbește Maestrul. Îmi mișcă inima efectiv! Orice om care citește aceste cuvinte s-ar trezi instantaneu. Însă cine să citească, cine mai are timp să pătrundă tainele vieții? Alergăm ca disperații după bani și după un loc în societate.


Viața este un “deșert”… Așa este! Dacă nu aducem iubire în inima noastră, practic suntem ca și morți. Viața este Dumnezeu și Dumnezeu este iubire. Acolo unde iubirea lipsește, există “deșert”. Nici florile pe câmp nu pot să crească…


O floare este iubire pură. Ea răspândește parfum, mireasmă…Se deschide nouă, tuturor. Iar noi receptivi fiind, o iubim la rândul nostru. Iată schimbul de energie, de iubire. Acesta este motivul pentru care, florile din apartament se dezvoltă armonios.

Fără iubire, totul devine un “deșert”.
A venit vremea să presărăm iubire în inima noastră, să înflorim precum florile pe câmpii.

“…..numai prin intermediul dragostei și respectului poți construi o grădină a propriei persoane și poți învăța cum să cânți la harpa inimii altuia.”


Dacă nu te-ai descoperit pe tine însuți, nu îți acorzi timp să stai cu tine însuți, nu te respecți așa cum ești, nu te ierți, nu aduci iubire în inima ta - nu ai cum să miști inima altui om. Ești gol in interior.

Inima nu poate să se bucure decât pe un teren fertil. Inima altuia nu poate vibra, decât dacă există iubire în inima ta.
Fă din viața ta un dar. Devin-o floarea însăși și atunci ceilalți te vor iubi și ei. Nu aștepta ca alții să te iubească. Ești doar un cersetor!

“Atunci înveți să fii din ce în ce mai poetic, mai grațios, estetic și sensibil….pentru că viața este o oportunitate grandioasă, ea nu trebuie pierdută. Este o comoară neprețuită și nu poate fi irosită. Așa că primul pas și cel mai important este acela de a te iubi și a te respecta.”


Un om iubitor este un dar divin…Nu te poți sătura să stai în preajma unui astfel de om. Prețuiește-l dacă a apărut în viața ta.


De ce să nu devenim grațioși precum păsările în zbor? De ce să nu fim sensibili și gingași ca florile? Numai atunci când devenim toate acestea, putem să spunem că trăim cu adevărat. Numai atunci putem spune că nu am trăit degeaba pe fața pământului. Iată pasul decisiv către inima ta: “…primul pas și cel mai important este acela de a te iubi și a te respecta.” Atât pentru astăzi.

3 comentarii:

Anonim spunea...

Foarte, foarte adevărat! Dar, şi mai adevărat este că acesată iubire pentru tine-însuţi creşte o dată cu iubirea de Dumnezeu şi de semeni, şi nu separat. De fapt, trebuie să crească Iubirea în sine, care se poate transforma în oricare dintre modurile amintite. Şi Iubirea aceasta creşte doar prin primirea harului, ca un dar de Sus. Noi trebuie să zicem doar: "Doamne, ajută necredinţei mele! Ajută-mă să iubesc ca Tine!"

Desigur, e foarte greu să zicem asta...pentru că o asemenea iubire implică un mare risc! Riscul de a te pierde pe tine, ca persoană, în scopurile şi motivaţiile tale personale, pentru a te regăsi ca Fiinţă. E una dintre cele mai grele trepte, şi alegeri...

Mulţumim pentru prilejul de privire înăuntru! O duminică minunată!

Cristian spunea...

@ Anonim
Ok!Am primit mesajul tău.Ți-am scris pe blog.O zi minunată!:)

Cristian spunea...

@Florina R.
Cum să nu crească iubirea de Dumnezeu, când ești o parte din acesta? Iubirea de sine este echivalentă cu iubirea față de Dumnezeu. Dacă nu îți iubești ființa, nu te respecți, este imposibil să-L iubești pe Dumnezeu. Doar prin tine poți să ajungi la Dumnezeu.Să ai o zi minunată prietenă dragă.PA!:)