“CE ESTE IUBIREA? Iubirea este transpusă în plan fizic ca un simțământ pe care o ființă o are de la naștere până la moarte, dar și după aceea, în corpul său eteric, pentru că este întotdeauna însoțită de suflet, făcând parte din el, ca un “înveliș” invizibil, mai gros sau mai subțire, un “abur” strălucitor, care se ondulează sub diverse forme spre ceea ce este frumos, compatibil, plăcut, drag, acceptat etc. Iubirea este o dăruire totală, o uitare de sine, o stare necondiționată față de ceva sau cineva.
Dumnezeu reprezintă însuși iubirea în sine și în sufletul nostru ne-a sădit-o pentru a fi cu El. Iubirea este o stare lăuntrică, o dăruire totală, o uitare de sine, o manifestare necondiționată față de ceva sau cineva. Când nu avem iubire în noi, practic îl scoatem pe Dumnezeu din noi, egoul nostru se amplifică, facem totul pentru noi și numai noi contam. Dacă “golim” egoul, putem avea iubire deplină, deci trebuie să nu fim sub nici o formă egoiști pentru a putea stăpâni și avea iubirea cu noi. Iubirea este o lumină pe care trebuie să o ținem cu noi, aprinsă permanent, pentru ca niciodată să nu vină întunericul s-o cucerească.”
Anonim
