“Și vă spun că sunteți unici, extraordinari. Așadar două sunt căile: cunoașterea directă, cunoașterea de sine realizată în mod nemijlocit, imediat – iar aceasta este calea corectă – și cunoașterea realizată prin intermediul celorlalți, prin intermediul a ceea ce spun ei – iar aceasta este cunoașterea greșită. Dacă nu te cunoști tu însuți, cum te pot cunoaște ei? Ei sunt foarte departe de tine. Tu ești persoana cea mai apropiată de tine. Iar dacă nu-ți cunoști tu realitatea, cum ar putea-o cunoaște ceilalți?Dar din cauză că nouă ne lipsește cunoașterea de sine, avem nevoie de un substitut. Substitutul acela e egoul, iar egoul e etalat în permanență. Ești exact ca vitrina unui magazin. Ai devenit o marfă, ai făcut din tine o marfă expusă - în permanență expusă, în permanență cerșind ca cineva să spună că ești bun, frumos, că ești sfânt, măreț, extraordinar.”
Comentariu
De câte ori citesc cuvintele maestrului, inima mea se face mică. Uneori mă gândesc că trăim într-un întuneric total. Orbecăim în întuneric! Lumina suntem noi înșine. Cine mai este conștient de această lumină când de fapt exteriorul acaparează totul?
“Și vă spun că sunteți unici, extraordinari. Așadar două sunt căile: cunoașterea directă, cunoașterea de sine realizată în mod nemijlocit, imediat – iar aceasta este calea corectă – și cunoașterea realizată prin intermediul celorlalți, prin intermediul a ceea ce spun ei – iar aceasta este cunoașterea greșită”.
Maestrul vorbește despre fiecare dintre noi…..Nu vorbește despre ființe închipuite, despre lucruri ieșite din comun. Acesta vorbește despre un adevăr universal de care foarte mulți fug.
Fuga de noi înșine a devenit o modă. Cum să stai cu tine însuți câteva clipe și să îți descoperi ființa, să afli cine ești în raport cu Universul? De fapt Universul la scară mică se găsește în noi. Universul nostru la scară mică se extinde spre Oceanul de Iubire al Universului la scară mare și astfel devenim o singură Ființă.
A sta cu tine însuți pur și simplu este calea corectă. Nu alergând în stânga și în dreapta, nu fugind după bani, conturi bancare și case luxoase. Sunt bune și acelea însă să nu devină un scop al vieții noastre.
Toate eforturile noastre de a deveni cineva, nu fac decât să ne îndepărteze de noi înșine. Și la ce folos etalarea bijuteriilor, a hainelor scumpe, a mașinilor luxoase dacă de noi uităm cu desăvârșire? Este ca și când am ascunde gunoiul sub preș…..
La capătul opus cunoașterii de sine stă cunoașterea realizată prin intermediul celorlalți. Aici este problema fiecăruia dintre noi…..Fiecare încearcă să se fălească cu ce are, cum arată, etc…Dar de fapt ceea ce este important nu este scos la lumină.
De aici se nasc următoarele întrebări: “Dacă nu te cunoști tu însuți, cum te pot cunoaște ei? Ei sunt foarte departe de tine. Tu ești persoana cea mai apropiată de tine. Iar dacă nu-ți cunoști tu realitatea, cum ar putea-o cunoaște ceilalți?”
Și fiecare încearcă să arate în exterior, ceea ce nu este cu adevărat. În acest mod nimeni nu îți poate cunoaște profunzimea ființei. Dacă tu nu te cunoști, nu scoți la lumină ce ai mai bun din ființa ta, cum ar putea să descopere cei din jurul tău cine ești cu adevărat? Dacă tu nu știi cine ești, celorlalți le va fi imposibil să afle adevarata ta față.
Doar ființele elevate spiritual, maeștrii pot trece dincolo de exteriorul nostru, pentru a ne cunoaște sufletul. De fapt, ce poate să descopere un maestru în plus la ceilalți oameni când el însuși și-a cunoscut ființa? Ceilalți sunt oglinzile acestuia…..Prin urmare, nu există nimic de descoperit ci doar de scos la lumină. Materialul este același. Suntem plămădiți din același aluat. Așa că nu există nimic de descoperit.
Maestrul spune mai departe: “Tu ești persoana cea mai apropiată de tine. Iar dacă nu-ți cunoști tu realitatea, cum ar putea-o cunoaște ceilalți?” Cuvintele maestrului sunt năucitoare…….
