CÉLINE DION - TAKING CHANCES & IT'S ALL COMING BACK TO ME NOW (LIVE IN DENVER – 25 FEBRUARY 2009)

LA FINAL DE TURNEU....

Pe 26 februarie 2009, Celine Dion şi-a finalizat turnelul mondial care a început anul trecut în februarie. Timp de 1 an de zile, Celine ne-a încântat cu vocea ei minunată. Şi-a arătat măiestria vocală peste tot în lume. Au existat câteva excepţii….

Organizatorii de concerte de la noi din ţară, nu au fost capabili să o invite pe Celine. Anul acesta vine Madonna….Oare Madonna impresionează prin voce? Şi Madonna este bună în felul ei. Cu toate acestea, nu o putem compara la capitolul voce cu Celine Dion.

Se pare că foarte mulţi dintre noi suntem acaparaţi de prestaţii muzicale care au legătură mai mult cu corpul decât cu vocea…Dar nu-i aşa, până la urmă, adevăratele voci rămân în istorie.

Mulţumesc Celine pentru aceste momente extraordinare oferite de-a lungul unui an. Am speranţa că vei mai lansa şi alte albume minunate şi nu te vei opri din cântat. Şi de ce nu, aştept un alt turneu în anii următori…Sper totuşi că nu după 10 ani!

SONIA CHOQUETTE - UN MAESTRU FASCINANT (Partea I)

De când am descoperit-o pe Sonia, simt o pace extraordinară în inima mea. O bucurie fără margini mi-a invadat fiinţa. Nu mai auzisem până acum de Sonia. Ieri, tatăl meu a cumpărat o carte superbă: "Răspunsul este simplu....Iubeşte-te pe tine însuţi."

A venit ieri pe la ora 22.00 la mine în cameră şi mi-a arătat cartea. Astăzi, am citit câteva pasaje din carte şi sufletul meu a început să vibreze de bucurie.

M-am uitat pe spatele cărţii şi am văzut o poză mică cu chipul Soniei. Un chip angelic,.., un înger în adevăratul sens al cuvântului. Aşa că m-am apucat să o caut pe internet. Am descoperit lucruri fascinante despre acest suflet divin. Nu mi-a venit să cred că este şi doctor în metafizică….Ador chipul ei angelic. Pur şi simplu când o privesc, inima mea se bucură.

Atunci când o să am o zi mai grea, o să mă uit la chipul ei ca să-mi readuc aminte cine sunt în realitate. Am glumit…. Mă simt foarte apropiat de ea chiar dacă nu o cunosc personal. Am impresia că o cunosc de-o veşnicie.

Sonia, scrie în cartea ei: „Mintea egotică adoră să facă liste interminabile cu obiective care trebuie îndeplite, care creează o presiune a obligaţiei şi te invită direct la eşec. Oricât de bune ar fi intenţiile tale, viaţa se manifestă întotdeauna în valuri de energie, care îţi aduc tot felul de surprize. Spiritul preferă întotdeauna simplitatea. De aceea, este suficient să îţi stabileşti o singură prioritate importantă pentru ziua care începe şi să urmăreşti să ţi-o îndeplineşti pentru ca spiritul tău să se simtă fericit. Ori de câte ori îţi închei ziua cu un sentiment de recunoştinţă, simţi o stare de putere interioară. Atitudinea ego-ului este întotdeauna opusă: indiferent de rezultatele obţinute, el nu se simte niciodată satisfăcut, pentru că întotdeauna îşi doreşte mai mult.”

Un om fascinant, un maestru de la care avem atât de multe de învăţat. Priviţi materialul video postat şi ascultaţi-o….Este imposibil să nu vă atragă fiinţa ei!

Notă:Sonia Choquette este o autoare de renume mondial, o povestitoare minunată, o vindecătoare la nivel energetic şi un maestru spiritual care lucrează cu ajutorul intuiţiei.
Este vestită la nivel internaţional pentru sfaturile ei, pentru înţelepciunea şi pentru capacitatea ei de a vindeca sufletul. Este autoarea mai multor bestseller-uri, printre care se numără: Jurnalul unei clarvăzătoare, Întreabă-ţi ghizii şi Ai încredere în propriile instincte, precum şi a multor programe audio şi cărţi divinatorii.

Sonia a absolvit Universitatea din Denver şi Universitatea Sorbonne din Paris. A obţinut diploma de doctor în metafizică de la Institutul American pentru Teologie Holistică. Locuieşte împreună cu familia ei în Chicago. Mai multe informaţii:http://www.soniachoquette.com/

J.KRISHNAMURTI - ÎNTÂLNIRI CU OAMENI REMARCABILI

“A murit şi se pare că lumea îşi vede de calea ei fără să privească măcar o secundă în urmă, că cel mai inteligent om al secolului nu mai este. Oamenii sunt nişte somnambuli, nu au părut să observe. Moartea lui a fost anunţată în ziare, mic în colţuri, unde nimeni nu citeşte. Şi se pare că un om în vârstă de 90 de ani care a vorbit încontinuu timp de 70 de ani, călătorind în întreaga lume, încercând să-i ajute pe oameni să devină liberi – nimeni nu pare să-i aducă vreun omagiu celui care s-a străduit cel mai mult în întreaga istorie pentru libertatea omului, pentru demnitatea lui.

Nu regret moartea lui. Moartea lui a fost frumoasă; a ajuns la tot ce-ţi poate oferi viaţa, însă cu siguranţă îmi pare rău pentru lumea întreagă.
Unul dintre prietenii mei s-a întâlnit cu J. Krishnamurti cu numai trei zile înaintea morţii acestuia. Mi-a povestit că J. Krishnamurti era foarte trist şi că singurul lucru care i l-a spus a fost: „M-am străduit din răsputeri să ajung la oameni, dar, în loc să îi transform, n-am făcut decât să-mi consum energia, aşa cum un râu se pierde în deşert- Oamenii care m-au ascultat au luat-o în cel mai bun caz drept un divertisment. Însuşi cuvântul divertisment mă doare – mă doare faptul că întreaga mea viaţă a fost o viaţă de actor.”
Şi aşa se pare. A murit şi nu s-a produs nici cea mai mică agitaţie, nicăieri în lume. Un om care a trăit nouăzeci de ani şi care a servit omenirea începând de la vârsta de douăzeci şi cinci de ani. Nimeni nu se gândeşte la el, nimeni nu se gândeşte că merită totuşi un anumit omagiu. A încercat să ajungă la oameni. Însă împotriva lui au fost bisericile, religiile, a fost condamnat de toţi preoţii; încetul cu încetul, a renunţat la ideea de umanitate.
Şi este întristător faptul că oamenii care l-au ascultat timp de cincizeci de ani încontinuu nu s-au schimbat câtuşi de puţin. Şi-a dat toată silinţa. Însă umanitatea devine din ce în ce mai neclintită, din ce în ce mai adormită, drogată, din ce în ce mai moartă. Devine foarte dificil să-i mai trezeşti pe oameni.”

OSHO

Comentariu
Osho spune lucruri minunate despre J.Krishnamurti. Cu toate acestea, umanitatea aproape că a şi uitat de existenţa acestuia. Nu pot decât să-i dau dreptate maestrului în ceea ce priveşte inconştienţa omului. Krishnamurti şi-a dedicat întreaga viaţă transformării fiinţei umane. Din păcate, părăseşte această lume trist pentru că umanitatea continuă să doarmă profund. Ca şi în cazul altor maeştrii, fiinţe transformate spiritual, J. Krishnamurti a fost înţeles de foarte puţini oameni. Toate instituţiile statului erau împotriva sa. Însă, ce contează…. Mulţi dintre noi suntem orbi, nu vrem să ne deschidem aripile să zburăm. Suntem în stare să aruncăm cu pietre într-un maestru…..Noi, cei care deja am pornit pe Cale, îl iubim pe Krishnamurti…..Şi vreau să-i spun, că nu trebuie să fie trist. Îl pot asigura pe Krishnamurti, că efortul său nu a fost în zadar….Pace ţie suflet divin şi îţi mulţumesc pentru tot ce ai făcut pentru umanitate.

CHUANG TZU - UŞOR ESTE CORECT (ÎNTÂLNIRI CU OAMENI REMARCABILI) Partea a II a

Maeştrii ne aduc aminte: ”Continuă uşor şi este corect.” Nu uita nicio clipă că ceea ce este dificil reprezintă hrana ego-ului, iar ego-ul este bariera care te orbeşte, care te surzeşte. Care îţi face inima să se deschidă greu, care te face să-ţi fie imposibil să iubeşti, să dansezi, să cânţi. Oamenii care încearcă să fie extraordinari ratează scopul. Fii pur şi simplu obişnuit, fii pur şi simplu nimeni.”

Chuang Tzu şi Osho spun lucruri extraordinare. Ego-ul orbeşte, face din fiinţa umană un monstru al inconştienţei.

Oamenii acaparaţi de ego, nu sunt armonioşi. Aceştia, sunt copleşiţi de exterior, de lucrurile pur materiale. Astfel, devin lipsiţi de compasiune, iertare, înţelegere.

Orgoliul nu aduce nimic bun fiinţei umane. Aduce numai suferinţă şi nelinişte interioară. Când ne călcăm pe inimă şi facem zile fripte oamenilor pe care îi iubim, din considerentul că avem dreptate, cu siguranţă că ne aflăm pe marginea prăpastiei.

Majoritatea dintre noi, din inconştienţă, căutăm să nu dăm ascultare inimii. Iată ego-ul cum vrea să se afirme. De fapt, acesta nu face decât să producă dezordine interioară. Neliniştea, copleşeşte orice suflet care are o astfel de mentalitate stupidă. Iubirea lasă întotdeauna de la ea. Reprezintă fundamentul existenţei noastre.
Iată ce frumos comentează Osho: ”Oamenii care încearcă să fie extraordinari ratează scopul. Fii pur şi simplu obişnuit, fii pur şi simplu nimeni.”

Cu siguranţă că ratăm atât de multe. O inimă iubitoare, nu poate să rămână rigidă, neiertătoare. Cei care se bat cu pumnul în piept ca să devină oameni importanţi în societate, o fac doar pentru a câştiga respectabilitate, faimă, renume.

Aparent şi-au atins scopul, însă de fapt l-au ratat. Foarte interesant ceea ce spune maestrul. Să-ţi ratezi scopul după ce ego-ul a dorit să atingă cele mai înalte piscuri existenţiale pur pământeşti. Luptăm pentru lucruri efemere în detrimentrul păcii sufletului nostru.

Oamenii obişnuiţi, sunt atât de rari…..Şi cum poţi să rămâi un nimeni când toată lumea te îndeamnă să fii cineva? Să reflectăm cu toţii la această întrebare….

CHUANG TZU - UŞOR ESTE CORECT (ÎNTÂLNIRI CU OAMENI REMARCABILI) Partea I

“Chuang Tzu este o floare rară, mai rară decât un Buddha sau un Iisus, deoarece a realizat exclusiv înţelegând. Pentru Chuang Tzu nu există nicio metodă, nicio meditaţie. El spune: înţelege pur şi simplu “faptitatea” faptelor. Prin urmare, primul lucru pe care trebuie să-l înţelegi referitor la Chuang Tzu este - fii natural. Nu face nimic care să nu fie natural. Natura este suficientă – nu ai cum să-i aduci vreo îmbunătăţire.

Însă ego-ul spune nu, poţi să îmbunătăţeşti natura – aceasta este mijlocul prin care există toate culturile. Priveşte natura – totul este atât de perfect. Poţi să aduci vreo îmbunătăţire trandafirului? Dacă trandafirul este frumos fără nici un efort din partea lui, de ce nu ar fi şi omul? Omul este o parte din natură, la fel ca şi stelele. Aşa că Chuang Tzu spune: fii natural şi vei înflori.

Chuang Tzu spune:
Uşor este corect. Începe corect şi este uşor.
Continuă uşor şi este corect.
Cale corectă, pentru a fi uşor, este să uiţi de calea corectă.
Şi uită că drumul îţi va fi uşor.

“Uşor este corect.” Nimeni nu a îndrăznit vreodată să o spună. Dimpotrivă, oamenii fac în aşa fel încât ceea ce este corect să fie cât mai complicat. Pentru voi, care aţi fost condiţionaţi cu toţii de diferite tradiţii, ceea ce e incorect este uşor şi ceea ce este corect este dificil.

„Continuă uşor şi este corect.” Nu uita nicio clipă că ceea ce este dificil reprezintă hrana ego-ului, iar ego-ul este bariera care te orbeşte, care te surzeşte. Care îţi face inima să se deschidă greu, care te face să-ţi fie imposibil să iubeşti, să dansezi, să cânţi. Oamenii care încearcă să fie extraordinari ratează scopul. Fii pur şi simplu obişnuit, fii pur şi simplu nimeni. Însă toate condiţionările tale au o mare capacitate de corupere; te corup profund. Ele spun: să fie uşor înseamnă să fii leneş să fii obişnuit este umilitor. Dacă nu te străduieşti să obţii putere, prestigiu, respectabilitate, atunci viaţa ta este lipsită de sens – asta ţi s-a vârât cu forţa în minte.“

OSHO

Comentariu

Superb ceea ce spune Chuang Tzu. Am citit de câteva ori acest pasaj şi nu-mi vine să cred că au existat pe pământ astfel de flori rare. Adevăratele "flori rare" sunt cele care degajă parfumul înţelepciunii. Majoritatea dintre noi, suntem abia la început.

Condiţionaţi până în măduva oaselor, fiecare dintre noi credem că facem lucruri măreţe. Stupiditatea noastră este atât de mare încât, uneori mă gândesc, cum de ne mai rabdă Dumnezeu. Iubirea din "inima" Creatorului este atât de mare încât are multă răbdare cu fiecare dintre noi.

Osho ca şi Chuang Tzu, spun acelaşi lucru: „Continuă uşor şi este corect. Nu uita nicio clipă că ceea ce este dificil reprezintă hrana ego-ului, iar ego-ul este bariera care te orbeşte, care te surzeşte. Care îţi face inima să se deschidă greu, care te face să-ţi fie imposibil să iubeşti, să dansezi, să cânţi.”

Cât adevăr! Societatea ne învaţă să fim competitivi. Competiţia este “molima” societăţii. Numai aşa te simţi important, simţi că exişti. Competiţia aparţine ego-ului….

Dacă majoritatea iluminaţilor spun acelaşi lucru, înseamnă că ceva nu este în regulă cu modul nostru de a percepe viaţa. Toată urâţenia acestei lumi aparţine competiţiei. Nouă ne plac lucrurile dificile, care ne incită, cele care ne fac să spunem la final: Am învins!

INTERPRETAREA (Partea a II a)

“De aceea spun să nu renunţi niciodată la nimic. Trăieşte-ţi rolul, bucură-te de el, este distractiv, dar ia-o uşor, nu te implica. Nu este nevoie să-ţi faci griji. Aşadar, oricare ar fi rolul pe care trebuie să-l joci într-o anumită situaţie, joacă-l foarte bine, în totalitate, dar odată ce el a luat sfârşit, nu mai contează dacă ai reuşit sau nu. Nu privi în urmă, mergi mai departe: sunt şi alte roluri de jucat. Eşecul, succesul nu sunt relevante. Ceea ce este important este faptul că realizezi că totul este un joc.”

Interpretarea, este cea care dă tonul vieţii noastre. Important este să ne jucăm cât mai bine rolurile însă să nu ne identificăm cu ele. Destul de dificil şi totuşi…..

Când maestrul spune: „dar ia-o uşor, nu te implica”, acesta se referă la identificare. Cuvântul ales de maestru, nu este cel mai potrivit. Cu toate acestea, noi ne dăm seama ce a vrut să spună. Nu degeaba acesta continuă: “oricare ar fi rolul pe care trebuie să-l joci într-o anumită situaţie, joacă-l foarte bine, în totalitate, dar odată ce el a luat sfârşit, nu mai contează dacă ai reuşit sau nu. Atunci când viaţa ta se umple de starea aceasta de conştiinţă, tu eşti liber şi nimic nu te mai leagă. Nu mai eşti priponit de nimic, nu mai ai cătuşe la mâini, nu mai eşti încarcerat.”

Iată cât de important este să nu ne identificăm cu tot ceea ce facem…Conştiinţa este totul! Omul conştient, este cel care ştie cum să treacă prin viaţă. Un om care nu se mai leagă de trecut, merge frumos prin viaţă. Fiecare dintre noi avem tendinţa să ne împiedicăm. Cu cât dăm mai multă importanţă situaţiilor cu care ne confruntăm, cu atât acestea ne slăbesc energia. Adevărata libertate este cea rezultată din non-identificare. Trecutul este precum o carceră…..

„Cel care este conştient de faptul că viaţa este un joc reuşeşte să-şi descopere adevăratul chip. Şi a-ţi cunoaşte adevărata faţă înseamnă a şti tot ce merită a fi cunoscut, pentru că aceea este faţa Domnului. Aceea este faţa adevărului. Aceea este faţa dragostei. Aceea este faţa libertăţii.”

La final, maestrul spune un lucru extraordinar. Adevăratul chip, apare atunci când te afli cu tine însuţi. De cine te mai poţi ascunde când stai cu tine însuţi? Nu mai trebuie să joci roluri, nu mai trebuie să apelezi la măşti.

Adevăratul chip, nu are legătură cu rolul jucat zi de zi pe scena vieţii. Adevărata libertate, linişte, apare doar atunci când devenim conştienţi de rolul pe care-l jucăm. Atât pentru astăzi.

INTERPRETAREA (Partea I)

„O mie şi una de piese se derulează şi tu trebuie să participi la multe jocuri. Tu te deplasezi constant de pe o scenă pe alta: de acasă la serviciu, de la birou la biserică, de la biserică la club şi aşa mai departe.

Toate sunt scene diferite, seturi diferite, iar tu trebuie să interpretezi multe roluri. Dar sunt numai roluri – nu le lua în serios. Nu este nevoie să renunţi la ele. A renunţa la ele înseamnă că le-ai luat în serios.
De aceea spun să nu renunţi niciodată la nimic. Trăieşte-ţi rolul, bucură-te de el, este distractiv, dar ia-o uşor, nu te implica. Nu este nevoie să-ţi faci griji. Aşadar, oricare ar fi rolul pe care trebuie să-l joci într-o anumită situaţie, joacă-l foarte bine, în totalitate, dar odată ce el a luat sfârşit, nu mai contează dacă ai reuşit sau nu. Nu privi în urmă, mergi mai departe: sunt şi alte roluri de jucat. Eşecul, succesul nu sunt relevante. Ceea ce este important este faptul că realizezi că totul este un joc.
Atunci când viaţa ta se umple de starea aceasta de conştiinţă, tu eşti liber şi nimic nu te mai leagă. Nu mai eşti priponit de nimic, nu mai ai cătuşe la mâini, nu mai eşti încarcerat.
Cel care este conştient de faptul că viaţa este un joc reuşeşte să-şi descopere adevăratul chip. Şi a-ţi cunoaşte adevărata faţă înseamnă a şti tot ce merită a fi cunoscut, pentru că aceea este faţa Domnului. Aceea este faţa adevărului. Aceea este faţa dragostei. Aceea este faţa libertăţii.”

OSHO

Comentariu
Astăzi, maestrul ne vorbeşte despre interpretare. Acesta spune: „O mie şi una de piese se derulează şi tu trebuie să participi la multe jocuri. Tu te deplasezi constant de pe o scenă pe alta: de acasă la serviciu, de la birou la biserică, de la biserică la club şi aşa mai departe.
Toate sunt scene diferite, seturi diferite, iar tu trebuie să interpretezi multe roluri. Dar sunt numai roluri – nu le lua în serios. Nu este nevoie să renunţi la ele. A renunţa la ele înseamnă că le-ai luat în serios.”

Maestrul are dreptate! Viaţa este o scenă iar noi suntem actorii. Actorul adevărat, este cel care nu se identifică cu rolurile pe care le interpretează pe scena vieţii. Oare ce fac actorii atunci când joacă o piesă de teatru pe scenă? Avem impresia să credem că aceste roluri fac parte doar din viaţa lor. Iluzia optică ne joacă feste….

Maestrul ne vorbeşte de multe roluri….Toate sunt aspecte pe care le trăim zi de zi pentru ca să căpătăm experienţă de viaţă. Aceste experienţe ne fac puternici. Viaţa, devine complicată doar atunci când ne identificăm foarte tare cu rolurile pe care le interpretăm. Trebuie să recunoaştem că fiecare dintre noi, avem tendinţa de a ne identifica mai mult decât trebuie. Ne enervăm la serviciu, acasă copii fac prostii, trebuie să mergem la cumpărături, să plătim facturile….Toate acestea ne copleşesc de cele mai multe ori, datorită faptului că am luat în serios rolurile.

Maestrul ne aminteşte: “Dar sunt numai roluri – nu le lua în serios. Nu este nevoie să renunţi la ele. A renunţa la ele înseamnă că le-ai luat în serios.”

De cele mai multe ori, suntem prea serioşi şi ne consumăm mai mult decât trebuie. Facem din ţânţar armăsar….