DESPRE SINGURĂTATE

Dacă stau şi mă gândesc, nu este foarte dificil să vorbim despre SINGURĂTATE. Haideţi să aprofundăm împreună, ideea de singurătate…

În general, numai când citim acest cuvânt, inima noastră se face mică. La urma, urmei, nimănui nu-i place să se simtă singur. Preferăm, să facem ceva pe parcursul unei zilei, astfel încât să scăpăm de singurătate.

În lipsa unui partener, omul preferă să evadeze, să se ocupe de lucruri mărunte, astfel încât, sentimentul singurătăţii să dispară. Bineînţeles că, dispare pe moment…. După ce termini treaba, sau te pregăteşti de culcare, sentimentul de singurătate reapare din nou. Imediat, mintea începe să te chinuie şi să te otrăvească cu gânduri negative. Ajungi chiar să nu mai poţi dormi. Este practic imposibil să mai pui capul pe pernă şi să dormi. Eventual, apelezi la somnifere…

Pentru cei mai mulţi dintre noi, singurătatea este ca “bau bau”. Am văzut că JamesCrissilv, a postat un cântec care se intitulează:”Nu mi-e frică de bau bau ” interpretat de Mirunea Oprea. Ei bine, acesta este un cântecel draguţ.

Singurătatea, este şi mai înfricoşătoare decât “bau bau “. Este ca un mic monstru, care este gata să ne acapareze pe toţi. Pe toate le poate îndura omul, însă, nu-l lăsa să stea sigur….

De frică, fiinţa umană, începe să se ataşeze de partener. Oamenii de frică să nu rămână singuri, au inventat “instituţia căsătoriei”. O strategie, care văd că funcţionează pentru scurt moment. Etapa dificilă din viaţa unui cuplu, apare atunci când, partenerul nu-şi mai suportă perechea, se plictiseşte…Cunoaşteţi deznodământul! Oamenii cred că, partenerul le ocupă golul din interior…Ei cred, că celălalt reprezintă totul. Şi uite aşa, încet, încet, lucrurile încep să se complice.

Mulţi spun:”Singurătatea este ucigătoare!”. Sigur că este ucigătoare, atâta timp cât nu te cunoşti pe tine înşuţi, nu eşti capabil să te ierţi….

Unii oameni, sunt foarte selectivi ….Atât de selectivi ajung să fie încât, în final toţi fug de ei. Aşa că, nu fiţi foarte exigenţi cu oamenii din jurul dvs.

Pentru cel care se cunoaşte cât de cât pe sine, cuvântul singurătate se află doar în dicţionar. Pentru el, acesta a dispărut cu desăvârşire din vocabularul său.

Cum poţi să te simţi singur când şti de exemplu că, D-zeu te iubeşte necondiţionat? Care părinte nu-şi iartă copii? Dumnezeu ne iubeşte tare chiar şi atunci când facem greşeli.

Singurătatea, este o alegere a conştiinţei tale. Ridicăţi conştiinţa şi imediat iţi vei da seama că de fapt, niciodată nu eşti singur(ă).

Omul, mereu se proiectează în afară, aşteaptă ca altcineva să-i aducă pe „tavă” fericirea, să îl scape de singurătate…Este important să socializezi cu cei din jur, să râzi, să glumeşti, să te faci plăcut(ă). Însă, totul trebuie să vină în mod natural, nu forţat gândindu-te: ”trebuie să fac asta ca să nu rămân singur(ă)!”

Şi cum poţi să spui că te simţi singur(ă), când de fapt, eşti înconjurat(ă) de atâta viaţă, de păsări, plante, copaci, soare, etc.? Iar tu, inconştient (ă) fiind, te gândeşti că eşti singur (ă)… Schimbă de urgenţă optica de a vedea viaţa!

Viaţa este atât de minunată, este un dar de la D-zeu… În loc să ne bucurăm, să celebrăm, pentru simplul motiv că D-zeu nu ne părăseşte niciodată, noi începem să disperăm şi să ne plângem de milă. Unii dintre noi, ajungem chiar să ne şi sinucidem! Bravo!

Cu cât radiezi de bucurie mai tare în exterior, cu atât eşti mai plin (ă) de recunoştinţă faţă de tot ce te înconjoară. Practic, este imposibil să afirmi că te simţi singur(ă). Este absurd! Un om care debordează de bucurie interioară, este ca o albină, ca un fluture, care atrage privirea celor din jur..

Priviţi un fluture…Când aţi privit ultima dată cu atenţie un fluture, o floare? Cu atenţie….Nu te uiţi la floare şi mintea îţi este în cu totul altă direcţie….Struneşte-ţi mintea şi doar priveşte! Încercaţi….Sunt convins că, bucuria pe care o veţi simţi, nu poate fi descrisă în cuvinte. Chiar dacă pe moment, vă aflaţi într-o pasă proastă, nu uitaţi să fiţi optimişti şi să vă bucuraţi de lucrurile mărunte din viaţa voastră. Atât pentru astăzi….

DE-ALE ÎNŢELEPCIUNII (XI)

"Sunteţi o pasăre a lui Dumnezeu, care nu are altceva de făcut decât să-I cânte Măreţia."

"Voi sunteţi Creaţia Mea iubită. "

"Oriunde v-aţi găsi, oferiţi iubire."

"Sufletul vostru îşi cunoaşte locul pe care îl are în Cosmos, în timp ce voi căutaţi să vă găsiţi locul pe Pământ."

"Voi sunteţi frunzele ce cresc pe copacul inimii Mele."

GLORIA WENDROFF - Heavenletters, Love Letters from God (Scrisori din Cer, Scrisori de dragoste de la Dumnezeu)

DESPRE UMILIRE

Să vorbeşti despre UMILIRE, nu este uşor pentru că, oricine se poate regăsi în acest articol. Societatea actuală, ne face să devenim umili, astfel încât să ne meargă bine. Există şi o vorbă care spune: ”Capul plecat, sabia nu-l taie!” Această afirmaţie, este precum o sabie cu două tăişuri.

Această societate, este construită pe minciuni, pe vise şi iluzii deşarte. Astfel, de-a lungul vieţii, putem ajunge să ne umilim şi în funcţie de circumstanţele în care ne aflăm. Unii dintre noi, ca să nu ne pierdem locul de muncă, acceptăm cuvintele umilitoare ale şefului…De multe ori, ajungem să ne umilim, băgând în buzunarele doctorilor, sume de bani importante, ca să ne facă sănătoşi; doctorii spunându-ne fără menajamente că dacă nu dăm, nu capătăm ajutor. Apoi, unii dintre noi, acceptăm să fim umiliţi, pentru că nu suntem suficient de puternici să ne impunem atunci când avem dreptate, ca nu cumva s-o luăm în "freză". Exemplele pot continua!

Înjosirea, umilirea, fac parte integrantă din viaţa noastră. Suntem cu toţii conştienţi că, atunci când ne înjosim nu ne simţim foarte bine, confortabil. Ne vine să intrăm în pământ de ruşine.

Există, foarte multe răni, care sunt greu de vindecat. Puterea, stă oricum în noi înşine…Nimeni nu face nimic din ceea ce nu vrea să facă, doar dacă există presiune din exterior.

Ideea de umilire, reprezintă o molimă pentru suflet. În sinea noastră, ne vine să urlăm, precum leul în cuşcă…Este ceva normal! Cu toate acestea, nu putem face prea multe. Sunt atât de multe de spus despre umilire….

Politicienii noştrii, ne condiţionează subtil, astfel încât, să nu ne dăm seama că de fapt suntem umiliţi. Atunci când, te simţi mic şi neputincios nu ai încotro, trebuie să înghiţi totul. Despre oamenii politici şi promisiunile lor, vom discuta într-un alt articol.

Omul, de-a lungul timpului, a continuat să tot înghită mizeriile celor din jur. Atâta mizerie a acumulat încât, acum îi este practic imposibil, să mai facă curăţenie.

Există de asemenea, o categorie de oameni, care acceptă să fie loviţi, maltrataţi, ca pe vremea sclavagismului. Mulţi dintre noi, înghiţim cu stoicism astfel de tratamente. Din păcate, de frică, teamă, preferăm să stăm aşa şi să nu facem nimic. De obicei, femeile se umilesc cel mai tare, mai ales atunci când, în familie se află un bărbat cu personalitate, cu un ego puternic. În acest caz, femeia nu este decât o servitoare, făcând tot ceea ce zice bărbatul.

Există bărbaţi, care consideră că este de datoria femeii să aibă grijă de ei! Atât de egoişti sunt încât, cred că femeia trebuie să-i spele, să le pună de mâncare când vin de la serviciu obosiţi, să le rezolve necesităţile sexuale, etc. Aceştia, uită că şi ei au aceleaşi responsabilităţi! Ambii parteneri, trebuie să se ajute reciproc. Cu siguranţă că, se vor ajuta la început, ca mai apoi, lucrurile să se schimbe. Sincer să fiu, nu prea cred că există bărbaţi care să fie numai „lapte şi miere” pentru soţiile lor.

Dacă totuşi există şi situaţii fericite, acestea sunt excepţiile! Atunci, cum să nu te mai mire faptul că, femeia se simte umilită? Toată viaţa ei nu a făcut decât să se dedice copiilor, soţului, casei. Ce mare fericire!

Cred că, există şi femei care acceptă cu „bucurie” astfel de situaţii. Bineînţeles, că ele nu ştiu că se găsesc pe marginea prăpastiei.. Din păcate, este foarte greu să ieşi din acest ciclu al degradării umane…Sunt atâţia factori, care pot contribui la menţinerea stării de îndobitocire a femeii. Trist, dar adevărat!

De-a lungul timpului, am urmărit-o pe mama cum se judecă spunând ceva de genul: ”Toată viaţa nu am făcut decât să robotesc, să fac mâncare, să spăl şi de mine niciodată nu am avut grijă! Oare sunt sclava voastră?” O înţeleg perfect! Poate şi eu am vina mea, fraţii mei la fel, tata la fel…Nu pot să nu fiu sincer cu mine însumi. Sunt convins că şi în alte case se întâmplă la fel…De multe ori spune: ”Numai femeie să nu fi !Într-o viaţă viitoare cu siguranţă nu am să mai aleg să mă nasc femeie”. Are dreptate!

Nu este o mare fericire să te naşti femeie atâta timp cât nu eşti decât o sclavă în propria ta casă. Te simţi umilită efectiv de cei din jurul tău. Depinde de la caz la caz.

Dragii mei, sunt convins că mulţi dintre noi, nu suntem conştienţi de situaţia în care ne aflăm. Aşa apar rănile! Iată cum umilinţa, creează răni în sufletul nostru! Omul conştient şi treaz niciodată nu ajunge în astfel de situaţii. Pe semne, că mai avem multe de învăţat! Să luăm cu toţii aminte…

CELINE DION UNICĂ...

Extraordinar! Priviţi ce se întâmplă la concertele ei în întreaga lume...Bravo!!!!!!

Acasă TV, de Paşti, ne-a oferit un cadou extraordinar. Concertul LIVE, susţinut de Celine Dion, la Caesars Palace, în Las Vegas anul trecut. Una din melodiile de excepţie cântate de divă, s-a numărat şi "I surrender"! Partea finală a melodiei, te lasă cu gura căscată. Ascultaţi şi apreciaţi singuri! BRAVO CELINE!!!

DESPRE POSESIVITATE

Să vorbim despre POSESIVITATE… Cu cât omul devine mai posesiv, cu atât cei din jurul său vor încerca să stea cât mai departe de el. Să vedem, cum apare posesivitatea. Aceasta, apare întotdeauna pe terenul nesiguranţei. Omul care nu este sigur de ceva, începe să devină posesiv.

Teama de a pierde pe cel de lângă tine, te face să devii posesiv. Cumplit! Din păcate, posesivitatea este un flagel, o molimă. Nu are de-a face cu iubirea, cu dragostea, pe care o porţi faţă de persoana dragă ţie. Dacă îţi închipui că, fiind posesiv, iubeşti persoana de lângă tine, te înşeli amarnic. La mijloc stau altfel de sentimente. În niciun caz, cele nobile, de iubire.

Dacă stau şi mă gândesc, toate articolele prezentate până acum, sunt în interdependenţă. Nu poţi vorbi despre iubire, atâta timp cât eşti posesiv. Nu poţi vorbi despre iertare, dacă pe tine însuţi nu te poţi ierta, etc. Toate, sunt legate una de alta.

Omul posesiv, nu se cunoaşte deloc pe sine, mereu trăieşte în frică, teamă. Tot timpul se gândeşte de exemplu:”Oare de ce soţia nu vine mai repede acasă?” ; „Oare de ce se îmbracă frumos mereu?“; “Pentru cine se îmbracă aşa?” ; “Înainte nu se îmbrăca frumos, acum de ce o face?“; ”Dacă mă înşeală? “; “De ce este aşa de zâmbăreţ (ă) pe stradă?”; ”Ea este femeia mea, niciun bărbat nu are voie să-i zâmbească!”- exemplele pot continua. Mintea colcăie de întrebări.

Cu cât devii mai posesiv, cu atât te autodistrugi mai repede. Ajungi în pragul nebuniei. Viaţa ta, nu mai este o curgere, nu mai este o sărbătoare. Acum, toată atenţia este îndreptată spre cei din jurul tău, ca nu cumva, aceştia să încerce să-ţi fure iubitul (a). Tot timpul eşti la pândă! Nu ai observat că, nici noaptea nu mai poţi dormii, datorită gândurilor care îţi infectează fiinţa? Posesivitatea şi gelozia merg mână-n mână. Se înţeleg de minune! Ca două picături de apă…Nu poţi să fi gelos şi să nu fi şi posesiv în acelaşi timp.

Cu cât cineva devine mai gelos, posesiv, cu atât lumea partenerului se închide. Acum, bineînţeles că depinde şi de partener dacă acceptă aşa ceva sau nu. Există cazuri în care, partenerul (a) acceptă din inconştienţă, rele tratamente din partea soţului / soţiei.

Ideea de posesie, este o invenţie lumească care nu aduce nimic bun. Aduce doar suferinţă şi tristeţe. Tot timpul, unul din parteneri va simţi că este controlat, verificat în tot ceea ce face. Cumplit! În cazul de faţă, observăm că încrederea nu mai există.

Omul gelos, posesiv, niciodată nu are încredere în partener. Poate este mai frumos / frumoasă decât tine şi îţi este frică ca nu cumva cineva să ţi-l / ţi-o sufle de sub nas. De fapt, cum să ai încredere în partener, când nici măcar în tine însuţi nu ai? Articolul, se adresează tuturor celor care nutresc sentimente de gelozie, posesivitate. Dragii mei, continuaţi aşa şi castelul construit de voi se va dărâma curând. Din nou repet,.., fiinţa umană trăieşte în inconştienţă! Când are de gând să se trezească? Tu, cel care citeşti aceste rânduri, când ai de gând să te trezeşti?

Unii dintre noi, credem că cei din jurul nostru sunt obiecte. Că putem face ce vrem cu aceştia…..Cum este posibil să nu laşi un om să fie liber? Oamenilor nu le plac coliviile. Din câte ştiu eu, păsările stau în colivii. Poate nici măcar ele, nu ar trebui să stea închise. De aceea, au aripi să zboare, să se înalţe până la stele.

Sufletul oricărui om, trebuie să fie liber, nu constrâns. În societatea noastră, iubirea adevărată şi necondiţionată, a dispărut. Nu mai miroase a parfum de pace şi libertate în jurul nostru! În locul iubirii, s-au instalat sentimente de posesivitate, gelozie, invidie. De multe ori, gândim în felul următor: ”Dacă nu eşti gelos nu iubeşti.” Ce non-sens! Oamenii cu adevărat adormiţi gândesc aşa!

Gelozia, posesivitatea, niciodată nu vor face casă bună cu iubirea! Se bat cap în cap! Însă, în stupiditatea noastră, credem că iubirea are legătură cu gelozia şi posesivitatea. Nu are şi nici nu o să aibă vreodată o legătură. Oamenii înţelepţi, ştiu foarte bine acest lucru!

Pentru mine, cuvintele posesivitate, gelozie există doar în dicţionar…Acestea sunt definite acolo! Măcar, cel care îmbrăţişează cele două stări, de tulburare psihică şi sufletească, are posibilitatea să se informeze cu privire la ce înseamă fiecare. Pentru ce este bun un dicţionar, dacă nu pentru a cauta un cuvânt pe care nu-l şti?

Posesivitatea şi gelozia, sunt gunoaie de care trebuie să ne debarasăm imediat, pentru binele nostru cel mai înalt. Dacă iubiţi pe cel de lângă voi, atunci, a venit vremea să renunţaţi la posesivitate. Nu faceţi din viaţa voastră un iad.

Frica, gelozia, posesivitatea, trebuie să dispară numai prin conştientizare. Aceste stări, nu vor dispărea de la sine. Pot să repet la infinit acelaşi lucru şi voi să continuaţi să vă comportaţi la fel. Datorită inconştienţei în care vă aflaţi, nici măcar nu băgaţi de seamă cum gelozia şi posesivitatea au pus din nou stăpânire pe voi. Cu cât deveniţi mai conştienţi, iubitori faţă de tot ce vă înconjoară, cu atât posesivitatea nu se mai poate instala în fiinţa voastră. La mine, totul este de domeniul trecutului……

Un om nu este o mobilă, de care te poţi folosi după bunul tău plac, după cum vrea muşchii tăi. Un om este un suflet! Oamenii, nu sunt obiecte de manipulat după bunul nostru plac! Înţelegeţi odată pentru totdeauna, acest aspect existenţial. Expresia:”În iubire este nevoie de puţină gelozie.” – trebuie eliminată definitiv din viaţa noastră. Pe mine, mă apucă râsul numai când mă gândesc…Uneori, chiar şi plânsul.. Atât pentru astăzi….

LA ZOO DE 1 MAI

De Ziua Internaţională a Muncii, m-am gândit să mă duc la Zoo. Parcul de animale este foarte bine plasat, exact lângă pădure. Am stat acolo 2 ore. Nu-mi mai venea să plec....

Mă uitam la animale şi le iubeam efectiv. Pe unele, chiar le-am mângâiat printre gratii. Lamele şi caii au nişte ochi imenşi. Te cufunzi în ei efectiv. Mă reflectam în ochii lor! Ştiam că, în spatele acelor ochi se ascunde Dumnezeu.M-am simţit minunat!

Chiar le vorbeam prin gând, telepatic.. Nu mai zic că, fiind zonă de pădure, exista o sumedenie de păsări. Era mirific! Ador toate fiinţele pentru simplul fapt că, sunt plămădite din acelaşi material ca şi mine.

Toate fiinţele sunt părticele din D-zeu. Nu am fost încântat de coliviile păsărilor răpitoare, cuştile vulpilor - nu erau spaţioase deloc. Se vedea că nu erau bucuroase. Acum, ştiţi cum este,...,care animal adoră să fie închis? Nici unul!

Leii, tigrii, leoparzii, urşii se simţeau destul de bine, spaţiile erau amenajate corespunzător. Nu am mai fost de mult la Zoo, de mai bine de 7 ani....Mă bucur că m-am dus, având în vedere că, un bilet nu era scump - 2,5 lei pentru adulţi. Chiar dacă era mai scump tot mă duceam.

Şi pentru că tot a venit primăvara, am să mă duc mai des la Zoo. Dacă există şi la voi Zoo, nu uitaţi să mergeţi, pentru a vă bucura de creaţia lui D-zeu.

Merită să te deconectezi vizitând, un parc zoologic...Am ataşat câteva poze făcute acolo. Sper să vă placă!

ÎN CURÂND...

DESPRE ANGAJAŢI ŞI ANGAJATORI

DESPRE EXPLOATAREA UMANĂ

DESPRE POLITICĂ

DESPRE BINE ŞI RĂU

DESPRE MEDIUL ÎNCONJURĂTOR

DESPRE MEDITAŢIE

DESPRE VIOLENŢĂ

DESPRE DROGURI

DESPRE MÂNDRIE

DESPRE FRUMUSEŢE ŞI URÂŢENIE