RELIGIA (Partea I)

„Cuvântul „religie” este foarte frumos. Rădăcina sa este „religere”.
„Religere” înseamnă a te alătura, a te reuni. Cu cine? Cu tine însuţi, cu sursa fiinţei tale. Şi de ce să te reuneşti? Pentru că tu eşti deja conectat la sursă – eşti o reunire. Este vorba despre faptul că este pentru prima dată când cauţi sursa; altfel, de unde să vii? Tu ai venit de la sursă. În profunzime tu eşti încă la sursă. Eşti la periferie, ca şi când ramurile ar fi uitat de rădăcini….ele nu sunt desprinse de rădăcină, pentru că altfel nu ar mai putea exista. Religia înseamnă reunire cu propria sursă. Religia este reamintire, faci parte din nou din unitatea organică care eşti. Nu are nimic în comun cu ceilalţi. Egoul este mereu preocupat de ceilalţi, de vreun lucru sau altul. Atunci când devii complet preocupat de propria persoană, egoul dispare pur şi simplu. Nu mai are de ce să existe. Religia nu are nimic comun cu ceilalţi. Ea are legătură cu tine, numai cu tine. Religia este ceva personal. Ea nu este un fenomen social. Societatea este o cu totul altă chestiune; mulţimea este o cu totul altă chestiune – este locul unde se întâlnesc laturile periferice. Religia are loc atunci când eşti singur şi nu mai este nimeni altcineva pe care să-l poţi întâlni. În acea totalitate virgină se naşte cea mai pură formă de extaz.”

OSHO

Comentariu
Ca de fiecare dată, maestrul ne îndrumă paşii spre noi înşine. Adevărata religie nu are legătură cu masa de oameni.

Dacă locul în care stai devine un templu….O muzică relaxantă, înconjurat de plante, un ambient plăcut....

Dacă vrei să demonstrezi cuiva cât de religios eşti, cu siguranţă că egoul încearcă să facă acest lucru.

Nu trebuie să demonstrezi nimic nimănui. Relaţia ta cu Dumnezeu este unică şi nimeni nu te poate despărţii. Acesta este mesajul transmis de maestru astăzi.

„Cuvântul „religie” este foarte frumos. Rădăcina sa este „religere”. „Religere” înseamnă a te alătura, a te reuni. Cu cine? Cu tine însuţi, cu sursa fiinţei tale. Şi de ce să te reuneşti? Pentru că tu eşti deja conectat la sursă – eşti o reunire. Este vorba despre faptul că este pentru prima dată când cauţi sursa; altfel, de unde să vii?”

Cât de minunat vorbeşte maestrul…..Solitudinea este specifică religiei. Doar în solitudine fiinţa umană poate să se regăsească pe sine. Şi cum să nu te simţi minunat când stai de vorbă cu Dumnezeu, când îi adresezi cuvinte de mulţumire pentru tot ce ai deja? Pur şi simplu simţi cum se opreşte timpul în loc. Sentimentul este extraordinar….

Trăim o viaţă zbuciumată mai tot timpul, iar omul s-a deplasat de la Centru spre periferie. Nu ştie decât să alerge în stânga şi în dreapta. Este mereu revoltat, este mereu încrâncenat….

Însă Dumnezeu nu ne lasă baltă. Mereu are grijă de noi. Ştie că stăm la periferie, ştie că ne-am înrăit şi am ajuns să ne „ucidem” cu cuvinte dure. Dumnezeu priveşte spre noi cu iubire şi aşteaptă să ne trezim.

„Pentru că tu eşti deja conectat la sursă – eşti o reunire. Este vorba despre faptul că este pentru prima dată când cauţi sursa; altfel, de unde să vii?”

Şi unde poţi să pleci când de fapt eşti conectat la sursă tot timpul? Uitarea ne face să ne depărtăm de sursă.

Un om îngândurat, trist, dezamăgit, care se identifică cu exteriorul, se depărtează de sursă. Uităm de Dumnezeu şi dăm frâu liber gândirii negative.

Şi ce poţi să cauţi dacă deja ai totul? Nu ai unde să pleci…Doar de tine depinde totul. Mergi spre Centru, ori te separi de Existenţă şi te afli la periferie…Consideră că Centrul este INIMA TA! Cu cât te depărtezi de Centrul fiinţei tale, cu atât te vei pierde în lumea iluzorie.

„Tu ai venit de la sursă. În profunzime tu eşti încă la sursă. Eşti la periferie, ca şi când ramurile ar fi uitat de rădăcini….ele nu sunt desprinse de rădăcină, pentru că altfel nu ar mai putea exista. Religia înseamnă reunire cu propria sursă.”

Suntem în „ramuri” şi uităm că de fapt aceste ramuri, sunt hrănite de „rădăcini”. Seva, viaţa ne-o extragem de la „rădăcini”. Maestrul vorbeşte în parabole ca să ne facă receptivi.