RECUNOŞTINŢA (Partea I)

„Asemenea copaci maiestuoşi, asemenea cer infinit, aşa de multe stele, şi tu nu ai contribuit cu nimic. Acest infinit univers ţi se oferă cu toate frumuseţile sale, răsăritul, apusul, şi toate florile şi oamenii frumoşi. Doar priveşte, şi vei fi conştient de imensitatea lucrurilor care ţi-au fost oferite şi despre care nu consideri că ţi se cuvin. Tu nu ai privit aceste lucruri ca fiind un dar al existenţei, care ţi-a fost oferit fără să ceri. Odată ce începi să vezi nenumăratele lucruri care ţi-au fost date, inima ta va fi plină de recunoştinţă. Iar această recunoştinţă va deschide toate uşile şi toate ferestrele. Existenţa este delimitată de un singur lucru, iar acesta este recunoştinţa ta. Miracole vor avea loc. Misterele ţi se vor dezvălui. Cu cât mai umil, simplu, recunoscător şi vrednic vei deveni – cu atât mai valoros vei fi.”

OSHO

Comentariu
Cum este posibil ca o fiinţă care a trăit pe această planetă să vorbească atât de frumos? Te lasă mut de uimire…..

Inima mea se mişcă profund. Şi da, doar o fiinţă iluminată, trează, poate să facă astfel de afirmaţii. Fiecare cuvânt pătrunde în fiecare celulă a corpului meu...

„Asemenea copaci maiestuoşi, asemenea cer infinit, aşa de multe stele, şi tu nu ai contribuit cu nimic. Acest infinit univers ţi se oferă cu toate frumuseţile sale, răsăritul, apusul, şi toate florile şi oamenii frumoşi. Doar priveşte, şi vei fi conştient de imensitatea lucrurilor care ţi-au fost oferite şi despre care nu consideri că ţi se cuvin.”

Suntem înconjuraţi de atâtea minunăţii şi noi suntem „orbi”….Asemenea copaci, stele şi noi suntem nepăsători… Ne-am identificat cu lucrurile materiale şi am uitat să privim esenţa acestei lumi desprinsă parcă din poveste.

Şi da, Raiul este aici pe pământ… Cum ar putea un cer înstelat să ne lase indiferenţi? Este imposibil să nu ne bucure inima. Însă bucuria vine doar atunci când ne detaşam de cotidian, de gânduri. Doar atunci….Altfel rămânem „orbi”.

Maestrul ne vorbeşte despre viaţa însăşi. De apus, răsărit, flori….Când mai avem timp de toate acestea?

Acesta nu a uitat să amintească de fiinţa umană care este divină. Omul sfinţeşte locul...

Când maestrul ne vorbeşte despre "oamenii frumoşi", nu se referă strict la frumuseţea exterioară. În interiorul nostru există comori ce aşteaptă să fie scoase la lumină. Iată frumuseţea omului….

Frumuseţea exterioară păleşte în faţa interiorului, este supusă efemerului. Tot ce este sfânt nu piere niciodată….Iubirea nu piere niciodată! Cum am putea să nu fim frumoşi în interior dacă suntem creaţi din Iubire? Inima mea pulsează de bucurie…...

Maestrul nu se lasă păcălit de minte. El spune "oamenii frumoşi", adică buni….Toţi suntem buni în interior însă nu ştim acest lucru, nu ne-am adus aminte.

Universul are toate răspunsurile…Depinde de noi ce alegem. Suntem ceea ce gândim.

„Doar priveşte, şi vei fi conştient de imensitatea lucrurilor care ţi-au fost oferite şi despre care nu consideri că ţi se cuvin.”

Da, priveşte cu atenţie în jurul tău şi nu lăsa mintea să-ţi tulbure fiinţa. Vei vedea atât de multe lucruri minunate. Înainte erai inconştient, iar acum te-ai trezit.

Dumnezeu ne-a oferit totul….Şi noi suntem „orbi”. Nu mai avem timp să ne bucurăm de lucrurile mărunte din viaţa noastră.

„Tu nu ai privit aceste lucruri ca fiind un dar al existenţei, care ţi-a fost oferit fără să ceri. Odată ce începi să vezi nenumăratele lucruri care ţi-au fost date, inima ta va fi plină de recunoştinţă.”

Ce am făcut noi ca să merităm toate minunăţiile amintite mai sus de maestru? Nu am făcut nimic…Ne-au fost oferite de Creator cu drag. Din iubire necondiţionată…