"Este suferința cu adevărat necesară? Da și nu. Dacă nu ai fi suferit niciodată, nu ai mai avea profunzime, ca ființă umană - nu ai ști ce e umilința, nici mila. Nu ai mai citi acest lucru acum.
Suferința sparge cochilia egoului. Și apoi ajunge la punctul în care și-a îndeplinit menirea.
Suferința este necesară până în clipa în care îți dai seama că nu este necesară."
ECKHART TOLLE - LINIȘTEA VORBEȘTE
Comentariu
Astăzi Eckhart Tolle ne vorbește despre suferință. Ce este suferința dacă nu identificarea cu exteriorul, cu evenimentele care se petrec în viața noastră? De mii de ani, maeștrii ne vorbesc despre suferință, identificare și ne readuc aminte că aceasta poate dispărea în orice moment dacă noi decidem acest lucru.
Maestrul spune: "Este suferința cu adevărat necesară? Da și nu. Dacă nu ai fi suferit niciodată, nu ai mai avea profunzime, ca ființă umană - nu ai ști ce e umilința, nici mila. Nu ai mai citi acest lucru acum. Suferința sparge cochilia egoului."
"Este suferința cu adevărat necesară? Da și nu." Suferința este necesară dar și inutilă la un moment dat. Îi dau dreptate maestrului.....
Omul nu se poate trezi la realitate decât dacă suferă, dacă se dă cu "capul de pereți". Suferința transformă pe om, îl face să fie mai puternic și să conștientizeze faptul că nu este neapărat necesar să sufere. De câte ori nu ați trecut prin situații în care oamenii nu au fost îngăduitori, miloși cu voi? Cu siguranță că nu v-a plăcut! Astfel de comportamente ne determină să avem la rândul nostru compasiune față de cei din jurul nostru. Am simțit direct pe pielea noastră lipsa de compasiune, milă. Însă nu vreau să generalizez, există mulți oameni care pur și simplu se bucură să facă pe alții să sufere. Aceștia sunt oamenii care nu se cunosc deloc, care au așteptări și dorințe.
Numai prin trăirea efectivă a unei stări poți să înțelegi semnificația ei.
"Suferința sparge cochilia egoului". De ce maestrul spune acest lucru? Suferința aduce reconciliere cu tine însuți, apare sentimentul de milă, de recunoaștere a propriilor greșeli. Doar în solitudine egoul dispare. Prin suferință, egoul dispare. Rămâi cu gândurile tale, încerci să îți analizezi stările și cauzele care te-au condus la suferință.
"Și apoi ajunge la punctul în care și-a îndeplinit menirea. Suferința este necesară până în clipa în care îți dai seama că nu este necesară."
Superbă afirmație! Când te saturi de tine însuți, ajungi în punctul în care spui: "STOP"! Îți dai seama că este inutil să suferi la nesfârșit. A venit timpul să pui punctul pe "i".
Dar ca să ajungi la această stare este nevoie de cunoaștere lăuntrică, presupune o analiză a propriilor stări, înseamnă să începi să îți studiezi ființa. Numai atunci vei conștientiza că suferința nu mai este necesară. Ți-ai învățat lecția de viață, acum știi ce-ai de făcut ca să nu mai repeți aceleași greșeli.
Suferința are partea ei bună, dar ea poate să ne devină un dușman atunci când nu facem nimic să ieșim din această stare. Un lucru este cert, atunci când te saturi de suferință alegi o altă cale mai bună, un alt mod de a gândi. Succes tuturor celor care au pornit pe Cale!
4 comentarii:
citind ce ai scris mai sus, am tinut sa imi spun si eu parerea. Drept urmare, suferinta reprezinta o cale de tamaduire a sufletului tau...fiecare rana facuta de aceasta "suferinta", fie ea fizica sau psihica. Limitarea suferintei este necesara, pana la urma ce e prea mult strica! Oricum inevitabil suferinta are momentul ei de ivire in viata noastra. Eu cred ca inevitabil in reteaua umana existenta pe pamant suferinta e provocata de noi si vindecata de noi, cu mentiunea ca acel "noi" are o variabilitate in finte exitente,prezente.
@GS
Bună!:) Da....Așa este!Este un pas în evoluția sufletului.Vine o vreme când vom înțelege cu toții ce înseamnă suferința. Ne identificăm cu exteriorul. Din acest motiv suferim tot timpul. De ce să nu luăm lucrurile așa cum vin, cu bune și rele, fără să le mai interpretăm? Când nu mai interpretezi nimic, nu îți mai spui tot felul de lucruri cu privire la tot ce pățești. Cu siguranță că tai de la rădăcină suferința. Privești evenimentele și nu le mai interpretezi.Nu lași mintea să intervină. Până la urmă suntem singurii răspunzători de gândurile pe care le nutrim față de noi și față de ceilalți.Mulțumesc pentru comentariu!:)
Prin suferinta ne cunoastem mai bine...suntem pusi la incercare sa vedem cum reactionam, cum ne ridicam dupa ce suntem loviti, cum iertam, cum uitam ce a fost urat, cum evoluam....plus, ce invatam dupa o suferinta...toate astea trebuie sa le avem in vedere si nu vom mai vedea in suferinta o tragedie:) Evident, suferinta continua nascuta din aceasi sursa nu este sanatoasa deloc....
@Andrei
Adevăr grăiești prieten drag....Vezi, fiecare clipă petrecută lângă tine este o sărbătoare. Rămâi mereu sărbătoarea sufletului meu.Și,....,da suferința până la urmă reprezintă un mijloc de a ne transforma, de a evolua...Din suferință renaștem ca pasărea Phoenix. Înțeleptul meu suflet, off, off..:))
Trimiteți un comentariu