"Când te plimbi sau te odihnești în natură, sărbătorește acest moment. Stai nemișcat. Privește. Ascultă. Vezi cum fiecare animal și fiecare plantă sunt identice cu sine. Spre deosebire de oameni, ele nu se disociază. Nu trăiesc prin intermediul imaginilor despre sine, astfel încât nu au nevoie să se îngrijoreze dacă sunt la nivelul acelor imagini. Căprioara este ea însăși. Narcisa este ea însăși.
Fii conștient de nenumăratele sunete subtile ale naturii - foșnetul frunzelor în vânt, zgomotul făcut de picăturile de ploaie, zumzetul insectelor, primul cântec al păsărilor în zori. Abandonează-te actului ascultării. Dincolo de sunete există ceva grandios: o sacralitate care nu poate fi înțeleasă cu ajutorul gândurilor."
ECKHART TOLLE - LINIȘTEA VORBEȘTE
Comentariu
Eckhart Tolle este considerat unul dintre cei mai originali și mai inspirați călăuzitori spirituali ai timpului nostru. Maestrul ne ajută să înțelegem că o simplă ieșire în natură, nu se rezumă doar la grătare, țipete, și baie în ștranduri/lacuri.....Dacă mergem în natură și doar la asta ne stă capul, cu siguranță că am ieșit degeaba să ne recreem. Natura vibrează, este vie și noi suntem insensibili la tot ce ne înconjoară.
Eckhart Tolle spune:"când te plimbi sau te odihnești în natură, sărbătorește acest moment. Stai nemișcat. Privește. Ascultă. Vezi cum fiecare animal și fiecare plantă sunt identice cu sine. Spre deosebire de oameni, ele nu se disociază. Nu trăiesc prin intermediul imaginilor despre sine, astfel încât nu au nevoie să se îngrijoreze dacă sunt la nivelul acelor imagini. Căprioara este ea însăși. Narcisa este ea însăși."
Cine mai are timp să sărbătorească natura, să se bucure de clipă? Suntem prea ocupați de discuții interminabile, de cum să ne pregătim ospațul pentru masa de prânz. În scurt timp, grătarele se încing iar aerul se umple de fum. Cum să stăm nemișcați când este atâta treabă de făcut? Trebuie să ne agităm în jurul grătarului pentru ca friptura să nu se ardă. Se pare că nici în natură nu avem timp să ne relaxăm. Și în natură ne găsit tot timpul ceva de făcut.
Ființa umană se plictisește teribil. Nici în natură nu stă locului. Pretinde că se recreează mâncând și vorbind continuu...Liniștea dispare, nu mai poți să te gândești la cât de minunată este natura. Brazii, soarele, stelele....
Fiecare ființă de pe pământ este unică, divină. Animalele, plantele nu se compară între ele așa cum o fac oamenii. Se pare că acestea sunt mai inteligente. Trăiesc în armonie cu mediul înconjurător. Numai omul s-a separat de Mama Natură.
Ne place să disociem, categorisim, ne dăm mereu cu părerea tot timpul....Bine că măcar animalele nu se comportă la fel ca noi. Imaginea de sine aparține doar omului. Doar el își umflă egoul pretinzând că este cineva. Natura, păsările, florile nu au ego....Ele doar există sub diferite forme. Darurile există....Sunt chiar sub ochii noștrii. Însă
ființa umană este "oarbă."
Există puțini oameni receptivi la mediul înconjurător. Un exemplu concludent: Lacul Sf. Ana (foto)
Acolo oamenii au început să foscăie ca albinele. Multă gălăgie, grătarele sfârâie, oamenii se bălăcesc și își spală pieile în apă, dacă nu fac și altceva....
Este atât de trist să văd aceste lucruri într-o zonă atât de pitorească cum este la Lacul Sf. Ana. Aerul curat, peisajul de vis, fluturii și libelulele zburând prin aer, vântul care mișcă brazi....Un loc desprins parcă din poveste.
Rar am văzut oameni care să se odihnească efectiv, să respire aerul curat și să se bucure de tot ce îi înconjoară.
Maestrul continuă și spune:"Fii conștient de nenumăratele sunete subtile ale naturii - foșnetul frunzelor în vânt, zgomotul făcut de picăturile de ploaie, zumzetul insectelor, primul cântec al păsărilor în zori. Abandonează-te actului ascultării. Dincolo de sunete există ceva grandios: o sacralitate care nu poate fi înțeleasă cu ajutorul gândurilor."
Vai, ce păcat! Am senzația că maestrul vorbește degeaba....Descrie atât de frumos totul și oamenii sunt total absenți. Pleacă din natură la fel cum au venit - goi în interior!
Nu vreau să generalizez, însă am observat că o parte dintre noi nu mergem în natură pentru a ne bucura de ce este în jurul nostru. Mergem în natură pentru a discuta tot felul de lucruri inutile, despre care am mai vorbit și acasă, mâncăm copios, mai punem și ceva muzică,....,și spunem că am ieșit la iarbă verde.
De fapt, suntem separați de natură. Suntem rupți de realitate! Suntem acaparați de propria lume făcând abstracție de tot ce ne înconjoară.
Mesajul maestrului ne ajută să fim mai receptivi atunci când decidem să ieșim în natură. De noi depinde totul! Devenind mai conștienți, vom reuși să descoperim natura în toată splendoarea. În acele clipe de liniște și contemplare, natura se deschide ca o carte și ne învăluie ființa, sufletul. Să luăm cu toții aminte....
Eckhart Tolle este considerat unul dintre cei mai originali și mai inspirați călăuzitori spirituali ai timpului nostru. Maestrul ne ajută să înțelegem că o simplă ieșire în natură, nu se rezumă doar la grătare, țipete, și baie în ștranduri/lacuri.....Dacă mergem în natură și doar la asta ne stă capul, cu siguranță că am ieșit degeaba să ne recreem. Natura vibrează, este vie și noi suntem insensibili la tot ce ne înconjoară.
Eckhart Tolle spune:"când te plimbi sau te odihnești în natură, sărbătorește acest moment. Stai nemișcat. Privește. Ascultă. Vezi cum fiecare animal și fiecare plantă sunt identice cu sine. Spre deosebire de oameni, ele nu se disociază. Nu trăiesc prin intermediul imaginilor despre sine, astfel încât nu au nevoie să se îngrijoreze dacă sunt la nivelul acelor imagini. Căprioara este ea însăși. Narcisa este ea însăși."
Cine mai are timp să sărbătorească natura, să se bucure de clipă? Suntem prea ocupați de discuții interminabile, de cum să ne pregătim ospațul pentru masa de prânz. În scurt timp, grătarele se încing iar aerul se umple de fum. Cum să stăm nemișcați când este atâta treabă de făcut? Trebuie să ne agităm în jurul grătarului pentru ca friptura să nu se ardă. Se pare că nici în natură nu avem timp să ne relaxăm. Și în natură ne găsit tot timpul ceva de făcut.
Ființa umană se plictisește teribil. Nici în natură nu stă locului. Pretinde că se recreează mâncând și vorbind continuu...Liniștea dispare, nu mai poți să te gândești la cât de minunată este natura. Brazii, soarele, stelele....
Fiecare ființă de pe pământ este unică, divină. Animalele, plantele nu se compară între ele așa cum o fac oamenii. Se pare că acestea sunt mai inteligente. Trăiesc în armonie cu mediul înconjurător. Numai omul s-a separat de Mama Natură.
Ne place să disociem, categorisim, ne dăm mereu cu părerea tot timpul....Bine că măcar animalele nu se comportă la fel ca noi. Imaginea de sine aparține doar omului. Doar el își umflă egoul pretinzând că este cineva. Natura, păsările, florile nu au ego....Ele doar există sub diferite forme. Darurile există....Sunt chiar sub ochii noștrii. Însă
ființa umană este "oarbă."
Există puțini oameni receptivi la mediul înconjurător. Un exemplu concludent: Lacul Sf. Ana (foto)
Acolo oamenii au început să foscăie ca albinele. Multă gălăgie, grătarele sfârâie, oamenii se bălăcesc și își spală pieile în apă, dacă nu fac și altceva....
Este atât de trist să văd aceste lucruri într-o zonă atât de pitorească cum este la Lacul Sf. Ana. Aerul curat, peisajul de vis, fluturii și libelulele zburând prin aer, vântul care mișcă brazi....Un loc desprins parcă din poveste.
Rar am văzut oameni care să se odihnească efectiv, să respire aerul curat și să se bucure de tot ce îi înconjoară.
Maestrul continuă și spune:"Fii conștient de nenumăratele sunete subtile ale naturii - foșnetul frunzelor în vânt, zgomotul făcut de picăturile de ploaie, zumzetul insectelor, primul cântec al păsărilor în zori. Abandonează-te actului ascultării. Dincolo de sunete există ceva grandios: o sacralitate care nu poate fi înțeleasă cu ajutorul gândurilor."
Vai, ce păcat! Am senzația că maestrul vorbește degeaba....Descrie atât de frumos totul și oamenii sunt total absenți. Pleacă din natură la fel cum au venit - goi în interior!
Nu vreau să generalizez, însă am observat că o parte dintre noi nu mergem în natură pentru a ne bucura de ce este în jurul nostru. Mergem în natură pentru a discuta tot felul de lucruri inutile, despre care am mai vorbit și acasă, mâncăm copios, mai punem și ceva muzică,....,și spunem că am ieșit la iarbă verde.
De fapt, suntem separați de natură. Suntem rupți de realitate! Suntem acaparați de propria lume făcând abstracție de tot ce ne înconjoară.
Mesajul maestrului ne ajută să fim mai receptivi atunci când decidem să ieșim în natură. De noi depinde totul! Devenind mai conștienți, vom reuși să descoperim natura în toată splendoarea. În acele clipe de liniște și contemplare, natura se deschide ca o carte și ne învăluie ființa, sufletul. Să luăm cu toții aminte....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu