DUREREA SE STINGE PRIN IERTARE

Erau odată doi călugări care traversau pădurea în drum spre mănăstire. Într-o vale au întâlnit un râu. În timp ce se pregăteau să îl traverseze s-a apropiat de ei o femeie – îmbrăcată lejer – care i-a rugat să o ajute să traverseze.

Bătrânul călugăr a luat-o în brațe și a traversat-o apa. A lăsat-o jos, iar călugării au plecat apoi mai departe pe calea lor. Al doilea călugăr, mai tânăr, după ce l-a privit consternat pe fratele său traversând apa cu femeia în brațe, a bombănit întregul drum.

La apropierea serii, călugărul tânăr nu a mai rezistat și într-un final a explodat: “Bine frate, tu ne spui mereu să stăm departe de femei și de tentații, iar tu ai dus-o în brațe? Ce exemplu ne dai?”

Bătrânul călugăr s-a uitat senin la el și i-a răspuns “Frate, eu am lăsat fata jos după ce am traversat apa. Tu de ce o mai porți cu tine?”

Continuând să ducem în inimă resentimentele și furia față de un om – sau o întâmplare – vom aduce doar amărăciune și durere în inima noastră. Nu vom putea vedea vreodată binele și partea fericită a vieții. Într-un final asta ne poate îmbolnăvi. Cercetările medicale au relevat strânsa legătură dintre cancer și insatisfacția asupra vieții, lipsa de iertare.

Conform Bibliei, ni se cere să iertăm. Efeseni 4:32 declară: “fiţi buni unii cu alţii, miloşi, şi iertaţi-vă unul pe altul, aşa cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos”. În mod asemănător, Coloseni 3:13 spune: “Îngăduiţi-vă unii pe alţii, şi, dacă are unul pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, iertaţi-vă şi voi”. Observăm că ideea principală în ambele pasaje din Scriptură este că ni se cere să ne iertăm unii pe alţii după cum Dumnezeu ne-a iertat pe noi. De ce să iertăm? Pentru că noi înşine am fost iertaţi!

Să nu luăm nimic la modul personal din ceea ce ni se întâmplă. A venit vremea să eliberăm durerea pe care o ținem înăuntrul nostru. La final durerea se stinge prin iertare.