"Am avut de scos o lucrare mai veche, de extras un canin și de pus o adiție de os pentru a pregăti implantul de canin care se va petrece peste vreo 6 luni. M-am dus cu inima strânsă, deși mi-am scos atât de multe măsele că mă mir că mai am cu ce roade un crevete bun. Contribuie, desigur, la buna mestecare a lucrurilor, implantele dentare de acum trei ani, care sunt foarte performante.
Așadar am mai trecut și prin extracții, și prin adiții de os, și prin implante. Niciodată în aceeași sesiune și fără anestezie totală. În plus, nu mă speria atât intervenția din care tocmai am ieșit, cât faptul că azi începe o lungă perioadă (vreo 9 luni) în care n-o să pot mânca decât chestii moi, pentru că pe partea asta cu caninul am adiția de os care trebuie lăsată în pace și peste o săptămână ori două o să am niște implante noi, care până se vindecă și se acoperă de lucrări, nu trebuie stresați. O să am o lucrare estetică, adică o să pot vorbi și zâmbi, dar n-o să fie zâmbetul meu. Nouă luni.
Și azi a fost așa: 20 de minute de tăiat / scos lucrarea veche, cu pilit și răspilit ca să iasă frumos, s-o putem pune la loc de formă până sunt gata primele implanturi. Apoi a urmat extracția. Cu o anestezie inteligent plasată, nu m-a durut. Dar simți dalta și cleștii cum sapă acolo… În fine, a ieșit. Mi-a fost prezentat victorios. Ia uite ce mare era.....
Și azi a fost așa: 20 de minute de tăiat / scos lucrarea veche, cu pilit și răspilit ca să iasă frumos, s-o putem pune la loc de formă până sunt gata primele implanturi. Apoi a urmat extracția. Cu o anestezie inteligent plasată, nu m-a durut. Dar simți dalta și cleștii cum sapă acolo… În fine, a ieșit. Mi-a fost prezentat victorios. Ia uite ce mare era.....
N-am văzut decât o chestie din care picura sânge. În timp ce eu îmi ștergeam palmele de transpirație, doctorița și asistenta s-au pregătit de zici că urma să plece în spațiu. Casca sterilă pentru ele, una și pentru mine, câmp steril peste mine. De-acum nu mai ridici mâna și nu te mai miști. Eram oricum paralizată de frică. Și pe mesele din jurul scaunului meu au început să se așeze chestii. Șuruburi, clești, freze, ace, chiurete. Cea mai mică era de mărimea unui ac mic, cea mai mare era ceva mai mare decât un levier de tico. Noroc că mi-au întins scaunul la 180 de grade, ca altfel mă scurgeam din el. Mi-am propus să închid ochii, măcar să nu văd ce bagă și ce scoate din gingia mea. Și-a urmat vreo jumătate de oră de ce eu intuiesc că a fost o curățenie pe os. Auzeam scrijelituri, vedeam sânge pe ochelarii ei, auzeam aspiratorul cum trage mult ceva, și cum salivă nu era, trebuie că era sânge. Începuse să mă doară. Convenția e să mă încrunt. Am făcut asta, am mai primit o anestezie care mi-a amorțit și fruntea. Încă ceva curățenie, încă ceva tras, împins, scociorit. Apoi a urmat băgatul de lucruri. Nu știu ce, că n-am mai avut puterea să mă uit, din ce mi s-a explicat înainte, o membrană și un soi de substanță care cred că se va întări în timp.
Și-apoi a urmat încă una nasoală: cusutul. Nu m-a durut nici asta, dar am simțit fiecare spărtură de ac prin cartilaj, și tot vedeam cleștii care împleteau ațele și-mi ziceam dă Doamne să fie numai una, da’ au fost mai multe, deh…
Apoi am mai primit o injecție cu ceva care să impiedice umflătura majoră, instrucțiuni despre ce am de făcut azi, programare pentru mâine la control și nota de plată (pe care am achitat-o numai parțial, că s-au adunat multe milioane și nu mi-a ajuns ce-aveam în portofel).
Neplăcut.... Încă nu-mi simt jumătate de cap. Am scris mai repede decât mi-am propus. O să iau preventiv niște calmante, antibiotic iau deja de ieri. Am multe de rezolvat și mi-e greu să le rezolv fără să vorbesc. Mai am 15 minute și pot scoate pansamentul. Evident, n-o să mă pot abține și-o să mă uit la ce-i acolo. Promit să nu vă spun.
Și-apoi a urmat încă una nasoală: cusutul. Nu m-a durut nici asta, dar am simțit fiecare spărtură de ac prin cartilaj, și tot vedeam cleștii care împleteau ațele și-mi ziceam dă Doamne să fie numai una, da’ au fost mai multe, deh…
Apoi am mai primit o injecție cu ceva care să impiedice umflătura majoră, instrucțiuni despre ce am de făcut azi, programare pentru mâine la control și nota de plată (pe care am achitat-o numai parțial, că s-au adunat multe milioane și nu mi-a ajuns ce-aveam în portofel).
Neplăcut.... Încă nu-mi simt jumătate de cap. Am scris mai repede decât mi-am propus. O să iau preventiv niște calmante, antibiotic iau deja de ieri. Am multe de rezolvat și mi-e greu să le rezolv fără să vorbesc. Mai am 15 minute și pot scoate pansamentul. Evident, n-o să mă pot abține și-o să mă uit la ce-i acolo. Promit să nu vă spun.
Oh well..... Am și o lecție de viață pentru voi: spălați-vă bine pe dinți. Bine...... Cel puțin 3 minute. Folosiți apă de gură și ață dentară. Zilnic! Învățați-vă copiii să se spele pe dinți BINE. Nu să perieze dinții, ci să perieze spațiile interdentare. Bine de tot. Nu există lipsă de calciu. Nu există gene de familie. Nu există decât igienă precară. Cred că ăsta e singurul lucru pe care l-aș schimba din trecut: aș avea grijă de dinții mei. Am 30 de ani, 11 (da, UNSPREZECE) extracții de dinți maturi, 4 implante și mai urmează încă trei, zeci de carii, cred că mai bine de 100 de anestezii. Banii (cred ca îmi luam de ei o mașină) nici nu contează. Dar chinul, durerea, teroarea, rușinea pe care o simt acum când știu că nu pot zâmbi zile bune sunt cumplite."
O POVESTE ADEVĂRATĂ SCRISĂ DE "PRINȚESA URBANĂ"
