În cazul ego-ului, care este gata întotdeauna să cucerească Everestul, lucrurile nu stau bine deloc. Aici intervine ambiţia, dorinţa de putere, egoismul, competiţia, invidia. Toate acestea sunt otrăvuri care ne distrug în interior.
Observaţi-vă cu atenţie….Este foarte interesant! Cu cât te ambalezi mai tare, cu cât încerci să fi primul, cu atât eşti mai obosit. Pe fruntea ta curge sudoare!
Cu cât cineva are mai mult, vrea să arate lumii cât de mare şi tare este, cu atât se comportă mai stupid. În ochii oamenilor simplii pare un om stupid.
Puterea, merge mână în mână cu ego-ul. Întotdeauna ego-ul se simte bine atunci când primeşte laude şi felicitări. Din păcate şi în acest caz lucrurile nu stau bine deloc, pentru că efortul de “a fi primul” culminează cu epuizarea ta fizică şi psihică. Oamenii întotdeauna au tendinţa să exagereze. Întotdeauna vor să aibă şi mai mult, iar la sfârşit se plâng că se simt obosiţi.
La finalul vieţii, oamenii care au acumulat şi au strâns lucruri efemere se simt sleiţi de putere. Chiar şi atunci, în acele momente, se vor simţi grozavi, gândindu-se că au realizat lucruri măreţe pentru copii, familie. De fapt, au depus eforturi să realizeze lucruri măreţe efemere, iar de ei înşişi au uitat cu desăvârşire. De sufletul lor, nu au avut grijă deloc.
Omul devine sincer faţă de sine însuşi, doar atunci când se află pe patul de suferinţă. Însă nu prea mai are ce să facă…. Trebuie să se obişnuiască cu ideea că viaţa i-a scăpat printre degete…
Omul înţelept, este cel care îşi conştientizează stările tot timpul, nu pierde contactul cu sinele. Cum ai pierdut contactul cu tine însuţi, cum imediat oferi cale liberă minţii să intervină şi să-ţi hrănească ego-ul.
O minte egotică este sortită eşecului. Nu mă refer la eşecul material, căci nu se poate vorbi în acest caz de eşec. Omul bogat (avut), întotdeauna este demn de apreciat (de oameni stupizi ca şi el bineînţeles). Toţi se vor apleca în faţa sa şi îi vor spune – MASTER….Doar este puternic, important,.., toţi se vor apleca la picioarele sale în semn de preţuire dar şi de umilinţă.
Eşecul spiritual, pândeşte întotdeauna pe cel care se află mereu centrat în minte. Echilibrul apare numai prin conştientizare.
Printre noi, există oameni înţelepţi care dispun de averi….Oricine s-ar considera norocos să cunoască un om care să fie centrat în inimă, să fie înţelept - într-un cuvânt să fie bogat material dar şi spiritual.
Un om spiritual, vede viaţa altfel. Nu se va identifica uşor cu bogăţia pe care o are întrucât îi cunoaşte inutilitatea….Este conştient că este bogat pentru că a muncit. Însă, nu poate să fie şi spiritual în acelaşi timp dacă este incapabil să dăruiască şi celorlalţi. Întotdeauna trebuie să fie condus de inimă…Numai atunci se poate considera o fiinţă completă.
Sunt foarte multe de spus dragii mei…..Ego-ul este o "boală"! Este o molimă care ne macină zilnic. Cum ne putem vindeca? Prin atenţie şi conştientizare! Atât pentru astăzi…
Observaţi-vă cu atenţie….Este foarte interesant! Cu cât te ambalezi mai tare, cu cât încerci să fi primul, cu atât eşti mai obosit. Pe fruntea ta curge sudoare!
Cu cât cineva are mai mult, vrea să arate lumii cât de mare şi tare este, cu atât se comportă mai stupid. În ochii oamenilor simplii pare un om stupid.
Puterea, merge mână în mână cu ego-ul. Întotdeauna ego-ul se simte bine atunci când primeşte laude şi felicitări. Din păcate şi în acest caz lucrurile nu stau bine deloc, pentru că efortul de “a fi primul” culminează cu epuizarea ta fizică şi psihică. Oamenii întotdeauna au tendinţa să exagereze. Întotdeauna vor să aibă şi mai mult, iar la sfârşit se plâng că se simt obosiţi.
La finalul vieţii, oamenii care au acumulat şi au strâns lucruri efemere se simt sleiţi de putere. Chiar şi atunci, în acele momente, se vor simţi grozavi, gândindu-se că au realizat lucruri măreţe pentru copii, familie. De fapt, au depus eforturi să realizeze lucruri măreţe efemere, iar de ei înşişi au uitat cu desăvârşire. De sufletul lor, nu au avut grijă deloc.
Omul devine sincer faţă de sine însuşi, doar atunci când se află pe patul de suferinţă. Însă nu prea mai are ce să facă…. Trebuie să se obişnuiască cu ideea că viaţa i-a scăpat printre degete…
Omul înţelept, este cel care îşi conştientizează stările tot timpul, nu pierde contactul cu sinele. Cum ai pierdut contactul cu tine însuţi, cum imediat oferi cale liberă minţii să intervină şi să-ţi hrănească ego-ul.
O minte egotică este sortită eşecului. Nu mă refer la eşecul material, căci nu se poate vorbi în acest caz de eşec. Omul bogat (avut), întotdeauna este demn de apreciat (de oameni stupizi ca şi el bineînţeles). Toţi se vor apleca în faţa sa şi îi vor spune – MASTER….Doar este puternic, important,.., toţi se vor apleca la picioarele sale în semn de preţuire dar şi de umilinţă.
Eşecul spiritual, pândeşte întotdeauna pe cel care se află mereu centrat în minte. Echilibrul apare numai prin conştientizare.
Printre noi, există oameni înţelepţi care dispun de averi….Oricine s-ar considera norocos să cunoască un om care să fie centrat în inimă, să fie înţelept - într-un cuvânt să fie bogat material dar şi spiritual.
Un om spiritual, vede viaţa altfel. Nu se va identifica uşor cu bogăţia pe care o are întrucât îi cunoaşte inutilitatea….Este conştient că este bogat pentru că a muncit. Însă, nu poate să fie şi spiritual în acelaşi timp dacă este incapabil să dăruiască şi celorlalţi. Întotdeauna trebuie să fie condus de inimă…Numai atunci se poate considera o fiinţă completă.
Sunt foarte multe de spus dragii mei…..Ego-ul este o "boală"! Este o molimă care ne macină zilnic. Cum ne putem vindeca? Prin atenţie şi conştientizare! Atât pentru astăzi…
