Drăguţă melodia interpretată de Lena....Ce părere aveţi voi? A meritat Lena locul I?
duminică, 30 mai 2010
ROMÂNIA LOCUL III LA EUROVISION 2010
Bravo Paula şi Ovi! O melodie frumoasă care a prins la public.....
Iată şi clipul...
Iată şi clipul...
sâmbătă, 29 mai 2010
NO COMMENT - CELINE DION IN CZECH REPUBLIC
Şi când mă gândesc că am fost şi eu în Praga.....Mulţumesc pentru show-ul oferit!
luni, 24 mai 2010
EVENIMENT MUZICAL - CELINE: THROUGH THE EYES OF THE WORLD & TAKING CHANCES WORLD TOUR - THE CONCERT (LIVE IN BOSTON)
miercuri, 19 mai 2010
PERSONALITATEA (Partea a II a)
Personal vorbind, mi-a fost destul de greu să ies din cercul vicios al condiţionării impuse de societate.
Nici acum nu îmi vine să cred că am făcut pasul decisiv. Mi-am dat seama că dacă continuam în acelaşi fel, ajungeam la spitalul de nebuni, ori doi metrii sub pământ.
Eram dependent de societate, de oameni….Eram efectiv un cerşetor. Ajunsesem să mă urăsc şi să mă judec tot timpul.
Dumnezeu a intervenit în viaţa mea acum 10 ani….Mi-a oferit şansa să fac ceva cu viaţa mea, să-mi schimb părerea despre mine şi despre ceilalţi.
Prima lecţie pe care am învăţat-o a fost: acceptarea de sine cu bune şi rele;
A doua lecţie: să mă iert pe mine însumi, pentru ca mai apoi să îi iert şi pe ceilalţi din jurul meu;
A treia lecţie: să nu cer niciodată ceva în schimb;
A patra lecţie: să mă preţuiesc şi să mă iubesc;
A cincea lecţie: să iubesc toate fiinţele necondiţionat (începând cu fiinţa umană şi să terminând cu firul de iarbă).
Nu a fost simplu, pentru că nimeni nu a stat lângă mine să mă îndrume, să mă sprijine…Singurul sprijin pe care l-am avut a fost de Dumnezeu. Divinitatea mi-a dat şansa să mă redescopăr prin intermediul cărţilor. Pur şi simplu devoram cărţile de spiritualitate.
Eram fascinat de ceea ce citeam în ele. Apoi cele citite, au fost puse în practică, confirmându-mi că nimic nu este întâmplător şi că adevărul este unul singur.
Suntem divini şi minunaţi aşa cum suntem! Pur şi simplu viaţa mea s-a schimbat radical.
Chiar şi acum există oameni care mă jignesc, încearcă să mă facă să mă simt prost. Din păcate nu au nicio şansă….
Cuvintele, calomniile se vor întoarce tot înspre ei…..De fapt, aceştia sunt cei nefericiţi şi de multe ori spun o rugăciune pentru ca Dumnezeu să le lumineze sufletul.
Aşadar, trebuie să înţelegem cu toţii că fiinţa noastră nu depinde de nimeni. Respectaţi-vă, iubiţi-vă, aveţi încrede în voi. Restul vine de la sine…
Un om bucuros, care radiază lumină, se respectă pe sine şi nu aşteaptă să fie ridicat în slăvi. De ce să nu devenim cu toţii regi? Lumea este plină de cerşetori… Fiecare cere ceva…..Afirmare, renume, complimente…..Noi nu suntem toate acestea. Sunt doar aspecte superficiale, efemere care nu ne reprezintă pe noi.
Sunteţi scunzi, nu aveţi păr în cap? Purtaţi ochelari? Aveţi ochii strâmbi? Ce contează….Iubiţi-vă aşa cum sunteţi! Scoateţi la lumină ce aveţi mai bun din voi şi iubiţi pur şi simplu viaţa. Dacă faceţi acest lucru, cu siguranţă că vor exista oameni care se vor simţi atraşi de voi.
Iubirea uneşte, leagă sufletele între ele…. Chipul vostru devine luminos, veţi radia de bucurie pur şi simplu. Totul se schimbă…Absolut totul! Aveţi încredere în voi, în puterea voastră interioară.
Respectaţi-vă şi nu vă mai judecaţi aspru atunci când greşiţi. Suntem cu toţii învăţăcei….Aşa că nu dramatizaţi! Bucuraţi-vă de fiecare clipă pe care o trăiţi. De voi depinde totul!
„Dacă nu te ridici la aşteptările lor, ei îşi vor retrage sprijinul. Şi, cu cât te ridici mai mult la nivelul aşteptărilor lor, cu atât mai mult vei deveni un sclav. Orice ar vrea ei să faci tu faci. Tu eşti doar ascultător, faci mereu compromisuri. Indiferent dacă îţi place sau nu, acest lucru nu contează; problema este dacă ceilalţi te plac. Acesta este întregul proces pe care îl numim viaţă.”
Maestrul ne spune să nu mai ţinem cont de ce spun alţii…Ce contează că îşi vor retrage sprijinul? Fiinţa umană are capacitatea de a se ridica din mocirlă. Are capacitatea să se transforme…
Un om care depinde de ceilalţi este un sclav. Doar sclavii stau cu capul în jos şi nu ies din cuvântul nimănui. Nu deveniţi sclavi!
Să ştiţi că sunt conştient că viaţa este mult mai complexă. Credeţi că nu ştiu că există situaţii în care trebuie să ne complacem? În faţa şefului de cele mai multe ori nu avem dreptul la replică. Doar este şeful.... Este bine să facem cu zice el, şi să nu ne identificăm cu situaţia foarte tare.
Uneori şefii noştri sunt doar nişte bieţi neştiutori în de-ale vieţii….Ei cred că totul se rezumă la bani, putere, faimă….Să-i lăsăm să creadă ce vor, să-i lăsăm să trăiască în lumea lor…Sunt doar nişte bieţi neştiutori!
Acesta este întregul proces pe care îl numim cu toţii viaţă. Din păcate, ne învârtim în cerc….A venit timpul să renaştem spiritual, să ne descoperim pe noi înşine. Descoperiţi-vă şi apoi dăruiţi! Vă garantez 100% că nu veţi da greş. Atât pentru astăzi…
Nici acum nu îmi vine să cred că am făcut pasul decisiv. Mi-am dat seama că dacă continuam în acelaşi fel, ajungeam la spitalul de nebuni, ori doi metrii sub pământ.
Eram dependent de societate, de oameni….Eram efectiv un cerşetor. Ajunsesem să mă urăsc şi să mă judec tot timpul.
Dumnezeu a intervenit în viaţa mea acum 10 ani….Mi-a oferit şansa să fac ceva cu viaţa mea, să-mi schimb părerea despre mine şi despre ceilalţi.
Prima lecţie pe care am învăţat-o a fost: acceptarea de sine cu bune şi rele;
A doua lecţie: să mă iert pe mine însumi, pentru ca mai apoi să îi iert şi pe ceilalţi din jurul meu;
A treia lecţie: să nu cer niciodată ceva în schimb;
A patra lecţie: să mă preţuiesc şi să mă iubesc;
A cincea lecţie: să iubesc toate fiinţele necondiţionat (începând cu fiinţa umană şi să terminând cu firul de iarbă).
Nu a fost simplu, pentru că nimeni nu a stat lângă mine să mă îndrume, să mă sprijine…Singurul sprijin pe care l-am avut a fost de Dumnezeu. Divinitatea mi-a dat şansa să mă redescopăr prin intermediul cărţilor. Pur şi simplu devoram cărţile de spiritualitate.
Eram fascinat de ceea ce citeam în ele. Apoi cele citite, au fost puse în practică, confirmându-mi că nimic nu este întâmplător şi că adevărul este unul singur.
Suntem divini şi minunaţi aşa cum suntem! Pur şi simplu viaţa mea s-a schimbat radical.
Chiar şi acum există oameni care mă jignesc, încearcă să mă facă să mă simt prost. Din păcate nu au nicio şansă….
Cuvintele, calomniile se vor întoarce tot înspre ei…..De fapt, aceştia sunt cei nefericiţi şi de multe ori spun o rugăciune pentru ca Dumnezeu să le lumineze sufletul.
Aşadar, trebuie să înţelegem cu toţii că fiinţa noastră nu depinde de nimeni. Respectaţi-vă, iubiţi-vă, aveţi încrede în voi. Restul vine de la sine…
Un om bucuros, care radiază lumină, se respectă pe sine şi nu aşteaptă să fie ridicat în slăvi. De ce să nu devenim cu toţii regi? Lumea este plină de cerşetori… Fiecare cere ceva…..Afirmare, renume, complimente…..Noi nu suntem toate acestea. Sunt doar aspecte superficiale, efemere care nu ne reprezintă pe noi.
Sunteţi scunzi, nu aveţi păr în cap? Purtaţi ochelari? Aveţi ochii strâmbi? Ce contează….Iubiţi-vă aşa cum sunteţi! Scoateţi la lumină ce aveţi mai bun din voi şi iubiţi pur şi simplu viaţa. Dacă faceţi acest lucru, cu siguranţă că vor exista oameni care se vor simţi atraşi de voi.
Iubirea uneşte, leagă sufletele între ele…. Chipul vostru devine luminos, veţi radia de bucurie pur şi simplu. Totul se schimbă…Absolut totul! Aveţi încredere în voi, în puterea voastră interioară.
Respectaţi-vă şi nu vă mai judecaţi aspru atunci când greşiţi. Suntem cu toţii învăţăcei….Aşa că nu dramatizaţi! Bucuraţi-vă de fiecare clipă pe care o trăiţi. De voi depinde totul!
„Dacă nu te ridici la aşteptările lor, ei îşi vor retrage sprijinul. Şi, cu cât te ridici mai mult la nivelul aşteptărilor lor, cu atât mai mult vei deveni un sclav. Orice ar vrea ei să faci tu faci. Tu eşti doar ascultător, faci mereu compromisuri. Indiferent dacă îţi place sau nu, acest lucru nu contează; problema este dacă ceilalţi te plac. Acesta este întregul proces pe care îl numim viaţă.”
Maestrul ne spune să nu mai ţinem cont de ce spun alţii…Ce contează că îşi vor retrage sprijinul? Fiinţa umană are capacitatea de a se ridica din mocirlă. Are capacitatea să se transforme…
Un om care depinde de ceilalţi este un sclav. Doar sclavii stau cu capul în jos şi nu ies din cuvântul nimănui. Nu deveniţi sclavi!
Să ştiţi că sunt conştient că viaţa este mult mai complexă. Credeţi că nu ştiu că există situaţii în care trebuie să ne complacem? În faţa şefului de cele mai multe ori nu avem dreptul la replică. Doar este şeful.... Este bine să facem cu zice el, şi să nu ne identificăm cu situaţia foarte tare.
Uneori şefii noştri sunt doar nişte bieţi neştiutori în de-ale vieţii….Ei cred că totul se rezumă la bani, putere, faimă….Să-i lăsăm să creadă ce vor, să-i lăsăm să trăiască în lumea lor…Sunt doar nişte bieţi neştiutori!
Acesta este întregul proces pe care îl numim cu toţii viaţă. Din păcate, ne învârtim în cerc….A venit timpul să renaştem spiritual, să ne descoperim pe noi înşine. Descoperiţi-vă şi apoi dăruiţi! Vă garantez 100% că nu veţi da greş. Atât pentru astăzi…
marți, 18 mai 2010
PERSONALITATEA (Partea I)
„Dacă ştii cât valorezi, atunci nu trebuie să-ţi faci griji în legătură cu ceilalţi, indiferent dacă te acceptă sau te refuză.
Dacă eşti îngrijorat în legătură cu acceptarea sau refuzul celorlalţi, atunci nu denotă decât un singur lucru – că nu ştii cât valorezi, nu îţi cunoşti propria fiinţă, nu ştii că Dumnezeu este în tine şi că tu eşti o urmă a divinităţii.
Aşadar, tu eşti îngrijorat în legătură cu oamenii care se gândesc la tine – pentru că depinzi mult de gândurile şi opiniile lor.
Egoul tău depinde de opiniile celorlalţi: fiinţa ta nu depinde de nimeni.
Dacă nu te ridici la aşteptările lor, ei îşi vor retrage sprijinul. Şi, cu cât te ridici mai mult la nivelul aşteptărilor lor, cu atât mai mult vei deveni un sclav.
Orice ar vrea ei să faci tu faci.Tu eşti doar ascultător, faci mereu compromisuri. Indiferent dacă îţi place sau nu, acest lucru nu contează; problema este dacă ceilalţi te plac. Acesta este întregul proces pe care îl numim viaţă.”
Dacă eşti îngrijorat în legătură cu acceptarea sau refuzul celorlalţi, atunci nu denotă decât un singur lucru – că nu ştii cât valorezi, nu îţi cunoşti propria fiinţă, nu ştii că Dumnezeu este în tine şi că tu eşti o urmă a divinităţii.
Aşadar, tu eşti îngrijorat în legătură cu oamenii care se gândesc la tine – pentru că depinzi mult de gândurile şi opiniile lor.
Egoul tău depinde de opiniile celorlalţi: fiinţa ta nu depinde de nimeni.
Dacă nu te ridici la aşteptările lor, ei îşi vor retrage sprijinul. Şi, cu cât te ridici mai mult la nivelul aşteptărilor lor, cu atât mai mult vei deveni un sclav.
Orice ar vrea ei să faci tu faci.Tu eşti doar ascultător, faci mereu compromisuri. Indiferent dacă îţi place sau nu, acest lucru nu contează; problema este dacă ceilalţi te plac. Acesta este întregul proces pe care îl numim viaţă.”
OSHO
Comentariu
Astăzi maestrul ne vorbeşte despre personalitate. De fapt, ce înseamnă personalitatea? Nu este cumva sinele nostru fictiv, modelat de societate? Personalitatea nu este altceva decât masca noastră cu care ieşim în lume…..
Niciodată nu mi-a plăcut cuvântul persoană. Cuvântul nu are de-a face cu Sinele nostru divin.
Oamenii pun tot felul de bariere între ei şi apoi se miră că duc o viaţă plictisitoare.
Ce fac oile în turmă? Merg în acelaşi sens, în aceiaşi direcţie. Nu ai să vezi niciodată o oaie că se îndepărtează foarte mult de turmă. Oamenii sunt precum oile. Merg în aceiaşi direcţie şi nu îşi pun întrebări existenţiale. Societatea este formată din turme.
Creatorul ne-a înzestrat cu daruri preţioase care aşteaptă să fie scoase la lumină. Toate aceste daruri se află în interiorul nostru. În acest sens, Creatorul nostru, ne ajută să ieşim din turmă. Ne ajută să lepădăm blana de oaie.
Un om care fiinţează, se bucură de lucrurile mărunte din viaţă. Omul care şi-a descoperit Centrul, se separă de turmă.
La grămadă întotdeauna îţi pierzi urma, încerci să te ascunzi după ceilalţi.
Societatea nu a evoluat prea mult în ultimii două mii de ani. Şabloanele au rămas aceleaşi.
Maestrul spune: ”Dacă ştii cât valorezi, atunci nu trebuie să-ţi faci griji în legătură cu ceilalţi, indiferent dacă te acceptă sau te refuză. Dacă eşti îngrijorat în legătură cu acceptarea sau refuzul celorlalţi, atunci nu denotă decât un singur lucru – că nu ştii cât valorezi, nu îţi cunoşti propria fiinţă, nu ştii că Dumnezeu este în tine şi că tu eşti o urmă a divinităţii.”
În lume există foarte puţini oameni care se cunosc pe sine, care nu ţin cont de ce spun ceilalţi. Societatea mereu va dori să ne supunem anumitor reguli, şabloane.
Oamenii nu îşi cunosc valoarea decât prin comparaţie cu alţii. Numai aşa se simt bine - primind diplome, premii, felicitări.
Un om de ştiinţă autentic, nu aşteaptă recunoaştere naţională şi internaţională. Oamenii care au astfel de aşteptări, ajung să nu-şi mai vadă „lungul nasului.” Apare ideea de superioritate......
Aceştia ajung să se compare cu ceilalţi. Societatea actuală este putredă pentru că fiecare caută să i se recunoască meritele.
Oamenii sunt „bolnavi”. Ideea este că ne place să stăm aşa, fără să mişcăm un deget. Nu ne cunoaştem deloc. Acesta este motivul pentru care suntem atât de însetaţi după faimă şi renume. Aşteptăm ca alţii să ne spună cât de frumoşi suntem, cât de bine suntem îmbrăcaţi, etc. Suntem doar nişte cerşetori! Depindem efectiv de ceilalţi. Ne mai mirăm de ce devenim frustraţi atunci când cineva nu ne mai ridică în slavi.
Din cauza părerilor altora, unii dintre noi ajungem să ne sinucidem.
Cineva care nu se simte iubit (ă) de o altă persoană, cade pradă depresiei. În final se sinucide. Nu este o regulă...Însă de cele mai multe ori aşa se întâmplă.
Sinuciderile din dragoste apar pe fondul disperării… Persoanele care recurg la astfel de gesturi, sunt dependente de ceilalţi. Se simt copleşite de singurătate şi ajung să se judece tot timpul. Nimeni nu le mai intră în graţie, îşi pierd încrederea în oameni.
De fapt şi-au pierdut încrederea în ei înşişi. Se simt îngrozitor.
Bine că este doar o problemă de suprafaţă. De fapt, nu există nicio problemă. Este doar o percepţie negativă despre sine şi ceilalţi.
Bucuroşi sunt cei care au pornit pe drumul spiritualităţii, a cunoaşterii de sine….
„Aşadar, tu eşti îngrijorat în legătură cu oamenii care se gândesc la tine – pentru că depinzi mult de gândurile şi opiniile lor. Egoul tău depinde de opiniile celorlalţi: fiinţa ta nu depinde de nimeni.”
Cât adevăr! Maestrul repetă la infinit aceleaşi lucruri de fiecare dată. Oare îl ascultă cineva?
Este dificil să îţi schimbi optica de a vedea viaţa. Este nevoie de curaj şi de un om care să te ajute să zbori (dacă este cazul), să ieşi din cercul vicios al neputinţei.
duminică, 16 mai 2010
sâmbătă, 15 mai 2010
AU ÎNFLORIT RODODENDRONII (Partea I)
Au înflorit rododendronii la Braşov...Vroiam să mă fac mic cât o furnică şi să mă plimb printre flori....M-am făcut totuşi mic şi am privit lumea de jos...Pentru o clipă, am crezut că sunt într-o altă dimensiune. Lumea florilor este lumea iubirii. Nu rataţi ocazia să vă bucuraţi de natură. Imaginile nu necesită prea multe comentarii...
marți, 11 mai 2010
luni, 10 mai 2010
duminică, 9 mai 2010
sâmbătă, 8 mai 2010
PĂCATUL (Partea a II a)
Iisus ne ajută să ne ridicăm din cenuşă. Ne ajută să privim cerul şi niciodată nu spune să stăm cu capul plecat.
Acolo sus există îngeri, păsări, soare, stele…Noi am uitat să privim toate acestea!
Acolo sus există îngeri, păsări, soare, stele…Noi am uitat să privim toate acestea!
Dacă am privi în sus, ne-am da seama că Dumnezeu ne iubeşte tare.
Da, capul plecat ne este de folos atunci când ne rugăm Creatorului în semn de recunoştinţă. Însă doar atât...
Atunci când îmi aplec capul în faţa Creatorului o fac în semn de preţuire şi recunoştinţă. Cuvântul "umilinţă" a fost greşit înţeles de oameni. Adevărata semnificaţie a cuvântului umilinţă, este cu totul alta.
"Umilinţa" din iubire este sacră. Pot să fiu umil în semn de preţuire şi recunoştinţă faţă de Dumnezeu, pentru simplul fapt că exist. Acest lucru nu înseamnă nevrednicie. Lacrimile din iubire şi mulţumire au o semnificaţie aparte pentru omul spiritual.În aceste condiţii, nu poţi decât să te înalţi la cer.
A venit timpul să ridicăm capul şi să zburăm spre cer. Vocile Universului niciodată nu au tăcut din gură. Fiinţe de lumină ne ajută să ne ridicăm atunci când cădem.
Maestrul spune lucruri interesante astăzi…. Însă mulţi dintre noi avem dubii…Lăsăm mintea să ne influenţeze, crezurile să ne conturbe liniştea interioară.
Un om condiţionat de societate, este un om teleghidat. Are un program implementat încă din copilărie. Nu priveşte în stânga şi nici în dreapta.
Omul condiţionat de societate este în stare să îţi sară în cap, pentru că întotdeauna îşi va apăra credinţele, doctrinele. Nu mai are timp să se bucure de viaţă, pentru că este mereu pus pe harţă, încearcă cu disperare să îşi impună propriul mod de gândire.
Un om înţelept, care a lăsat în urmă condiţionarea, nu mai are lanţuri. Pur şi simplu zboară spre cele mai înalte zări. Orizontul său este infinit. Liber de orice condiţionare, se încrede în Viaţă. Priveşte totul cu profundă recunoştinţă şi iubire. Nu face separatisme, nu aduce un prejudiciu nimănui. Ştie că viaţa înseamnă Respect şi Încredere.
Pentru ca să fim sănătoşi mental şi fizic, trebuie să conştientizăm faptul că Dumnezeu ne iubeşte necondiţionat. Dumnezeu este iubire, El se află în trupurile noastre. Pur şi simplu refuzăm să credem acest Adevăr!
Maestrul continuă şi spune: „Nimeni nu este păcătos. Chiar şi atunci când eşti într-o situaţie nefericită, tot eşti divin. Nu poţi să-ţi pierzi divinitatea, nu ai cum să o pierzi. Este fiinţa ta. Este lucrul din care ai fost zămislit”.
Orice am face, adevărul este unul singur…Suntem divini! Este practic imposibil să ne pierdem divinitatea.
Fiecare dintre noi avem un anumit nivel de evoluţie…..Toate influenţele exterioare au ca scop să ne distragă atenţia de la noi înşine. Atât pentru astăzi...
vineri, 7 mai 2010
PĂCATUL (Partea I)
„Toată lumea a fost învăţată că este păcătoasă, că, dacă Iisus nu ne salvează, atunci o să ajungem în iad. Tu ai fost condamnat atât de mult, încât, atunci când mesajul Orientului ajunge la fiinţa ta, tu începi să ai dubii. Nimeni nu este păcătos. Chiar şi atunci când eşti într-o situaţie nefericită, tot eşti divin. Nu poţi să-ţi pierzi divinitatea, nu ai cum să o pierzi. Este fiinţa ta. Este lucrul din care ai fost zămislit”.
Comentariu
Din cele mai vechi timpuri, oamenilor le-a fost frică ca nu cumva să calce strâmb. Unii dintre noi ne abţinem de la tot felul de lucruri, pentru ca să nu-l „supărăm” pe Dumnezeu.
Oamenii au tot felul de temeri, frici. Nici ei nu mai înţeleg nimic.
În societatea actuală, omul este precum o „bombă”. Pe lângă faptul că se luptă pentru supravieţuire ca să aibă ce să pună pe masă, mai are o problemă, aceea de a se lupta cu propriile păcate.
Astăzi, maestrul ne vorbeşte despre păcat, şi totodată ne arată calea de a ieşi din impas. Ceea ce spune maestrul contravine preceptelor noastre religioase. Cine îl bagă în seamă pe maestru?
De-a lungul timpului, maeştrii au tot vorbit oamenilor, dar..... Din cele relatate mai sus, se observă clar că maestrul nu foloseşte cuvinte precum: "este posibil", "cred", "poate". Acest lucru ar trebui să ne dea de gândit….
”Toată lumea a fost învăţată că este păcătoasă, că, dacă Iisus nu ne salvează, atunci o să ajungem în iad. Tu ai fost condamnat atât de mult, încât, atunci când mesajul Orientului ajunge la fiinţa ta, tu începi să ai dubii.”
Şi cine nu a fost învăţat să gândească aşa? Încă de când eram mici, părinţii ne-au inoculat ideea că ne bate Dumnezeu. Majoritatea dintre noi ne simţim nedemni de iubirea lui Dumnezeu.
Ideea este că cineva trebuie să ţină în frâu poporul. Ca instituţie a statului, Biserica trebuie să menţină un echilibru, să ţină sub control masa de oameni.
Societatea în sine, este o doctrină. Fiecare dintre noi aparţinem unei religii. Avem crezuri, idei preconcepute… Din păcate din cauza religiilor, au fost omorâţi oameni. Dar ce contează, nu-i aşa?
Există preoţi care ne conturbă şi mai tare….Nu generalizez! Unii preoţi chiar au har…..
Pe de o parte, preotul ne spune că suntem păcătoşi, că trebuie să ne căim pentru că altfel ajungem în Iad. Pe de altă parte, ne spune că suntem făcuţi după chipul şi asemănarea Domnului. Ne spune că Dumnezeu ne iubeşte iar pe de altă parte ne şi pedepseşte pentru că facem prostii.
Omul ţine minte doar ceea ce îi convine. Fiecare crede ce vrea, fiecare trăieşte cum vrea….
OSHO
Comentariu
Din cele mai vechi timpuri, oamenilor le-a fost frică ca nu cumva să calce strâmb. Unii dintre noi ne abţinem de la tot felul de lucruri, pentru ca să nu-l „supărăm” pe Dumnezeu.
Oamenii au tot felul de temeri, frici. Nici ei nu mai înţeleg nimic.
În societatea actuală, omul este precum o „bombă”. Pe lângă faptul că se luptă pentru supravieţuire ca să aibă ce să pună pe masă, mai are o problemă, aceea de a se lupta cu propriile păcate.
Astăzi, maestrul ne vorbeşte despre păcat, şi totodată ne arată calea de a ieşi din impas. Ceea ce spune maestrul contravine preceptelor noastre religioase. Cine îl bagă în seamă pe maestru?
De-a lungul timpului, maeştrii au tot vorbit oamenilor, dar..... Din cele relatate mai sus, se observă clar că maestrul nu foloseşte cuvinte precum: "este posibil", "cred", "poate". Acest lucru ar trebui să ne dea de gândit….
”Toată lumea a fost învăţată că este păcătoasă, că, dacă Iisus nu ne salvează, atunci o să ajungem în iad. Tu ai fost condamnat atât de mult, încât, atunci când mesajul Orientului ajunge la fiinţa ta, tu începi să ai dubii.”
Şi cine nu a fost învăţat să gândească aşa? Încă de când eram mici, părinţii ne-au inoculat ideea că ne bate Dumnezeu. Majoritatea dintre noi ne simţim nedemni de iubirea lui Dumnezeu.
Ideea este că cineva trebuie să ţină în frâu poporul. Ca instituţie a statului, Biserica trebuie să menţină un echilibru, să ţină sub control masa de oameni.
Societatea în sine, este o doctrină. Fiecare dintre noi aparţinem unei religii. Avem crezuri, idei preconcepute… Din păcate din cauza religiilor, au fost omorâţi oameni. Dar ce contează, nu-i aşa?
Există preoţi care ne conturbă şi mai tare….Nu generalizez! Unii preoţi chiar au har…..
Pe de o parte, preotul ne spune că suntem păcătoşi, că trebuie să ne căim pentru că altfel ajungem în Iad. Pe de altă parte, ne spune că suntem făcuţi după chipul şi asemănarea Domnului. Ne spune că Dumnezeu ne iubeşte iar pe de altă parte ne şi pedepseşte pentru că facem prostii.
Omul ţine minte doar ceea ce îi convine. Fiecare crede ce vrea, fiecare trăieşte cum vrea….
luni, 3 mai 2010
duminică, 2 mai 2010
DE 1 MAI LA ZOO - ELEGANŢĂ ÎN LUMEA PĂSĂRILOR (Partea a III a)
ADEVĂRATA IUBIRE ÎNSEAMNĂ EXTAZ
Ieri am fost la Zoo…
Nu îmi mai venea să plec de acolo, mai ales că vremea a fost superbă.
Iubeam cu toată fiinţa fiecare creatură din acel parc zoologic.
Ador animalele şi pe toate le-aş strânge la pieptul meu.
Când mă uit la ce creează Dumnezeu, inima mea se deschide.
Pur şi simplu mă înalţ la cer de bucurie. Nu pot să exprim în cuvinte ce simt atunci când privesc Creaţia Domnului.
Totul este magnific, fascinant. Mă topesc pur şi simplu.
Dumnezeu ştie despre ce vorbesc….
Am observat că oamenii nu ştiu să iubească. Iubirea noastră are legătură mai mult cu sexul.
Dacă te apropii de cineva într-un mod iubitor, cu siguranţă că vei părea un ciudat. Mintea mereu vrea explicaţii la toate gesturile pe care le facem.
Iubirea noastră este precum un copac fără fructe. Să nu credeţi că rodul iubirii, fructele, sunt copii….Nici pe departe!
Iubirea este precum parfumul florilor în miez de primăvară. Iubirea este primăvara însăşi. Ea este virgină, este puritatea absolută.
Ca să faci un copil nu-i mare lucru…..Ştie fiecare dintre noi acest lucru. În viziunea oamenilor, sexul are legătură cu iubirea.
Însă repet, iubirea divină nu are legătură cu sexul. Dorinţa aparţine sexului. Plăcerile corpului, aparţin lumii fizice.
Iubirea aparţine altor sfere. Aparţine îngerilor de lumină. Înseamnă EXTAZ, BEATITUDINE.
Experienţele trăite de-a lungul timpului, m-au făcut să văd viaţa altfel. Conştientizez clipă de clipă ce înseamnă fiecare fiinţă şi care este rolul ei pe această minunată planetă.
Extazul trece dincolo de timp, depăşeşte efemerul acestei lumi.
Animalele nu vorbesc şi nici nu resping iubirea. Omul o poate face atât de uşor.
Ele se comportă natural, nu mint şi nu sunt făţarnice. Ele iubesc şi atât….
Din proprie experienţă pot să vă spun, că iubirea este de natură divină şi nu are legătură cu sexul. Iubirea uneşte totul! Esenţa vieţii este Iubirea.
În parcul zoologic erau nişte cai superbi. Aceştia m-au captivat dintotdeauna. Capul lor mare, ochii lor pătrunzători….Nu pot să descriu sentimentele care mă animă atunci când sunt în preajma acestor fiinţe. Pur şi simplu îi iubesc din priviri.
Am făcut o excepţie şi am atins aceste animale. M-am apropiat cu sufletul de un cal….Sentimentul a fost înălţător….Nu pot să descriu în cuvinte ce am simţit.
Iubirea înseamnă încredere…Animalul a căpătat încredere în mine. Energia palmelor mele îi cuprindeau capul, corpul. Era copleşit de atingerile mele. Prin palmele mele lucra Dumnezeu.
Pur şi simplu timpul a stat în loc, inimile noastre asemenea. Calul a dispărut…Era doar corpul acolo…Sufletul depăşise spaţiul limitat al corpului. S-a produs o alchimie între mine şi acel suflet. Ochii săi, fiinţa sa erau la picioarele mele.
Extazul iubirii divine a depăşit orice graniţă. Cuvintele dispar, inima se bucură. Nu există o bucurie mai mare decât comuniunea dintre suflete.
Animalele se dăruiesc pur şi simplu…Omul a uitat ce înseamnă să dăruiască necondiţionat.
Mi-am aplecat capul cu profundă recunoştinţă în faţa calului....
Niciodată nu pot să fiu serios când iubesc…Iubirea înseamnă joacă. Dacă nu vă jucaţi atunci când iubiţi, să ştiţi că iubirea voastră este doar un surogat.
Iubirea nu are limite. Dacă aţi depăşit graniţele strict sexuale, cu siguranţă că ştiţi să iubiţi.
Ca să fiţi iubiţi, dăruiţi….Nu cereţi nimic în schimb! Animalele ştiu despre ce vorbesc. Nu există separare, divizare. Acestea ne transmit multe mesaje. Sunt mesageri excepţionali.
Mulţumesc Divinităţii pentru tot. Mulţumesc calului că mi-a permis să-i iubesc fiinţa….Am simţit acest lucru amândoi şi asta este tot ce contează.
Nu îmi mai venea să plec de acolo, mai ales că vremea a fost superbă.
Iubeam cu toată fiinţa fiecare creatură din acel parc zoologic.
Ador animalele şi pe toate le-aş strânge la pieptul meu.
Când mă uit la ce creează Dumnezeu, inima mea se deschide.
Pur şi simplu mă înalţ la cer de bucurie. Nu pot să exprim în cuvinte ce simt atunci când privesc Creaţia Domnului.
Totul este magnific, fascinant. Mă topesc pur şi simplu.
Dumnezeu ştie despre ce vorbesc….
Am observat că oamenii nu ştiu să iubească. Iubirea noastră are legătură mai mult cu sexul.
Dacă te apropii de cineva într-un mod iubitor, cu siguranţă că vei părea un ciudat. Mintea mereu vrea explicaţii la toate gesturile pe care le facem.
Iubirea noastră este precum un copac fără fructe. Să nu credeţi că rodul iubirii, fructele, sunt copii….Nici pe departe!
Iubirea este precum parfumul florilor în miez de primăvară. Iubirea este primăvara însăşi. Ea este virgină, este puritatea absolută.
Ca să faci un copil nu-i mare lucru…..Ştie fiecare dintre noi acest lucru. În viziunea oamenilor, sexul are legătură cu iubirea.
Însă repet, iubirea divină nu are legătură cu sexul. Dorinţa aparţine sexului. Plăcerile corpului, aparţin lumii fizice.
Iubirea aparţine altor sfere. Aparţine îngerilor de lumină. Înseamnă EXTAZ, BEATITUDINE.
Experienţele trăite de-a lungul timpului, m-au făcut să văd viaţa altfel. Conştientizez clipă de clipă ce înseamnă fiecare fiinţă şi care este rolul ei pe această minunată planetă.
Extazul trece dincolo de timp, depăşeşte efemerul acestei lumi.
Animalele nu vorbesc şi nici nu resping iubirea. Omul o poate face atât de uşor.
Ele se comportă natural, nu mint şi nu sunt făţarnice. Ele iubesc şi atât….
Din proprie experienţă pot să vă spun, că iubirea este de natură divină şi nu are legătură cu sexul. Iubirea uneşte totul! Esenţa vieţii este Iubirea.
În parcul zoologic erau nişte cai superbi. Aceştia m-au captivat dintotdeauna. Capul lor mare, ochii lor pătrunzători….Nu pot să descriu sentimentele care mă animă atunci când sunt în preajma acestor fiinţe. Pur şi simplu îi iubesc din priviri.
Am făcut o excepţie şi am atins aceste animale. M-am apropiat cu sufletul de un cal….Sentimentul a fost înălţător….Nu pot să descriu în cuvinte ce am simţit.
Iubirea înseamnă încredere…Animalul a căpătat încredere în mine. Energia palmelor mele îi cuprindeau capul, corpul. Era copleşit de atingerile mele. Prin palmele mele lucra Dumnezeu.
Pur şi simplu timpul a stat în loc, inimile noastre asemenea. Calul a dispărut…Era doar corpul acolo…Sufletul depăşise spaţiul limitat al corpului. S-a produs o alchimie între mine şi acel suflet. Ochii săi, fiinţa sa erau la picioarele mele.
Extazul iubirii divine a depăşit orice graniţă. Cuvintele dispar, inima se bucură. Nu există o bucurie mai mare decât comuniunea dintre suflete.
Animalele se dăruiesc pur şi simplu…Omul a uitat ce înseamnă să dăruiască necondiţionat.
Mi-am aplecat capul cu profundă recunoştinţă în faţa calului....
Niciodată nu pot să fiu serios când iubesc…Iubirea înseamnă joacă. Dacă nu vă jucaţi atunci când iubiţi, să ştiţi că iubirea voastră este doar un surogat.
Iubirea nu are limite. Dacă aţi depăşit graniţele strict sexuale, cu siguranţă că ştiţi să iubiţi.
Ca să fiţi iubiţi, dăruiţi….Nu cereţi nimic în schimb! Animalele ştiu despre ce vorbesc. Nu există separare, divizare. Acestea ne transmit multe mesaje. Sunt mesageri excepţionali.
Mulţumesc Divinităţii pentru tot. Mulţumesc calului că mi-a permis să-i iubesc fiinţa….Am simţit acest lucru amândoi şi asta este tot ce contează.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)