„Cea mai mare laşitate din lume este să-i urmezi pe alţii, să-i imiţi. În acest caz, rămâi artificial, nu mai poţi fi vreodată un trandafir adevărat, ci rămâi doar unul de plastic ce seamănă cu un trandafir, dar nu este aşa. Nu va avea niciun parfum şi nici viaţă, el nu va dansa în vânt şi nici nu va cânta sub razele soarelui. Va fi mort!”
OSHO
Comentariu
Laşitatea apare din frică, teamă….
În prezent, societatea actuală este bolnavă. Dacă ceva nu merge bine, omul se gândeşte că nu are suficiente resurse de a îndrepta lucrurile. Aşa că ajunge să se complacă în mizerie.
Dacă vedem că cineva aruncă o hârtie, nu vom interveni ca să punem acea persoană să ridice hârtia de pe jos. Laşitatea, frica de a interveni atunci când trebuie, sunt cele care primează în societatea actuală. Ajungem chiar să ne minţim unii pe alţii….
Citatul maestrului este semnificativ. Acesta spune: “ Cea mai mare laşitate din lume este să-i urmezi pe alţii, să-i imiţi. În acest caz, rămâi artificial, nu mai poţi fi vreodată un trandafir adevărat, ci rămâi doar unul de plastic ce seamănă cu un trandafir, dar nu este aşa. ”
Cât adevăr! Fiecare dintre noi devenim laşi în anumite circumstanţe ale vieţii. Chiar dacă nu ne convine, încercăm să-i imităm pe alţii din frică, teamă.
Maestrul aminteşte de trandafir….
Oamenii sunt minunaţi precum florile. Acestea sunt naturale însă noi…..Cuvântul "plastic" se referă la starea de falsitate a fiinţei umane. Unde nu există naturaleţe, simplitate există falsitate.În loc de falsitate maestrul foloseşte cuvântul “plastic”.Nu poţi să devii autentic atâta timp cât te conformezi întru totul regulilor absurde impuse de societate.
Maestrul continuă: “Nu va avea niciun parfum şi nici viaţă, el nu va dansa în vânt şi nici nu va cânta sub razele soarelui. Va fi mort!”
Cum ar putea un om fals şi stresat de condiţiile impuse de societate să mai şi zâmbească, să râdă, să se bucure de viaţă? Majoritatea dintre noi facem umbră degeaba pământului din simplul motiv că ne-am pierdut omenia, iubirea, iertarea.
Doar iubirea menţine sufletul tânăr. Iubirea aduce cu sine bucurie şi linişte interioară. Trandafirul din plastic dispare şi apare cel natural, parfumat.
Cum s-ar putea bucura un om care nu are ce pune pe masă copiilor, care trebuie să facă întocmai cum zice şeful la locul de muncă? Este imposibil să te relaxezi şi să laşi deoparte masca din plastic…
Chiar dacă mergem pe stradă, suntem ca şi morţi. Nu mai ştim să ne bucurăm de lucrurile mărunte din viaţa noastră. Astfel cei mai mulţi dintre noi suntem ca inexistenţi din punct de vedere al creşterii spirituale. Atât pentru astăzi…
În prezent, societatea actuală este bolnavă. Dacă ceva nu merge bine, omul se gândeşte că nu are suficiente resurse de a îndrepta lucrurile. Aşa că ajunge să se complacă în mizerie.
Dacă vedem că cineva aruncă o hârtie, nu vom interveni ca să punem acea persoană să ridice hârtia de pe jos. Laşitatea, frica de a interveni atunci când trebuie, sunt cele care primează în societatea actuală. Ajungem chiar să ne minţim unii pe alţii….
Citatul maestrului este semnificativ. Acesta spune: “ Cea mai mare laşitate din lume este să-i urmezi pe alţii, să-i imiţi. În acest caz, rămâi artificial, nu mai poţi fi vreodată un trandafir adevărat, ci rămâi doar unul de plastic ce seamănă cu un trandafir, dar nu este aşa. ”
Cât adevăr! Fiecare dintre noi devenim laşi în anumite circumstanţe ale vieţii. Chiar dacă nu ne convine, încercăm să-i imităm pe alţii din frică, teamă.
Maestrul aminteşte de trandafir….
Oamenii sunt minunaţi precum florile. Acestea sunt naturale însă noi…..Cuvântul "plastic" se referă la starea de falsitate a fiinţei umane. Unde nu există naturaleţe, simplitate există falsitate.În loc de falsitate maestrul foloseşte cuvântul “plastic”.Nu poţi să devii autentic atâta timp cât te conformezi întru totul regulilor absurde impuse de societate.
Maestrul continuă: “Nu va avea niciun parfum şi nici viaţă, el nu va dansa în vânt şi nici nu va cânta sub razele soarelui. Va fi mort!”
Cum ar putea un om fals şi stresat de condiţiile impuse de societate să mai şi zâmbească, să râdă, să se bucure de viaţă? Majoritatea dintre noi facem umbră degeaba pământului din simplul motiv că ne-am pierdut omenia, iubirea, iertarea.
Doar iubirea menţine sufletul tânăr. Iubirea aduce cu sine bucurie şi linişte interioară. Trandafirul din plastic dispare şi apare cel natural, parfumat.
Cum s-ar putea bucura un om care nu are ce pune pe masă copiilor, care trebuie să facă întocmai cum zice şeful la locul de muncă? Este imposibil să te relaxezi şi să laşi deoparte masca din plastic…
Chiar dacă mergem pe stradă, suntem ca şi morţi. Nu mai ştim să ne bucurăm de lucrurile mărunte din viaţa noastră. Astfel cei mai mulţi dintre noi suntem ca inexistenţi din punct de vedere al creşterii spirituale. Atât pentru astăzi…
